Dragă prietene,
Acum mult timp, am decis să-mi trăiesc viața după propriile gânduri și dorințe, neluând în seamă principiile biblice, voia lui Dumnezeu pentru mine sau ce ar fi, într-adevăr, necesar pentru viața mea. Nu a fost o decizie luată în urma unei supărări, din impuls sau pentru că ceva mi-a impresionat în mod special sufletul. Aș numi-o, mai degrabă, o decizie fără cunoștință, fără să fie simțită – a fost o decizie bănuită, intuită și pur personală.
Precum personajul din relatarea din Evanghelia după Luca 5:12-13 – Isus era într-una din cetăţi. Şi iată că un om plin de lepră, cum L-a văzut, s-a aruncat cu faţa la pământ, L-a rugat şi I-a zis: „Doamne, dacă vrei, poţi să mă curăţeşti.” Isus a întins mâna, S-a atins de el şi i-a zis: „Da, voiesc, fii curăţit!” Îndată l-a lăsat lepra. – tot la fel și eu aveam nevoie de curățarea lui Isus.
Ani mai târziu, am aflat că viața este ca o minge aruncată în aer – merge în sus atât cât este aruncată, dar, odată ce se oprește din urcat, începe să cadă. Eu eram ca leprosul de mai sus – nehotărât (Nu știu dacă vreau! Dacă vrei Tu…), în timp ce Isus a fost cert – Eu vreau!
Eram ca mingea aruncată în aer, însă trăiam o iluzie. Crezând că pot să urc constant, am atins momentul maxim în urma căruia am început să cobor, la fel cum și mingea se întoarce spre pământ cu viteză, pregătindu-se să se izbească. Adevărul este că nu știam ce vreau, pentru că voința mea mă înșela după fiecare alegere. Iar când nu știi ce vrei, altcineva trebuie să ia o decizie în locul tău.
Am ales după un punct să Îl rog pe Isus să ia deciziile în locul meu – și știu acum că așa e cel mai bine. Pentru că atunci când eu nu știu dacă vreau, Isus vrea.
Cu prietenie, Sergiu Stanciu
AMiCUS Cluj
