Dragă prietene,
De câte ori nu ți s-a întâmplat ca un plan sau o rugăciune să nu se împlinească așa cum ți-ai fi dorit și, în final, să realizezi că a fost mai bine așa?
Recunosc că atunci când fac planuri și mă rog pentru ele, mă întristez când acestea nu se îndeplinesc, uitând că Cel care dirijează fiecare lucru mă privește necontenit, privește cum sunt cuprinsă de îngrijorare pentru lucruri vremelnice și dorește să îmi șoptească: Nu te uita cu îngrijorare, căci eu sunt Dumnezeul Tău; Eu Te întăresc, tot Eu îți vin în ajutor. (Isaia 41:10)
Am realizat că Dumnezeu nu răspunde tuturor cerințelor mele așa cum mi-aș dori, însă răspunde cum consideră El că este mai bine și într-un mod mult mai potrivit, la timpul potrivit, chiar dacă, pe moment, mă afectează faptul că lucrurile nu stau așa cum aș fi vrut.
După fiecare întâmplare pentru care m-am frământat, am realizat că El a fost lângă mine în tot acest timp, ca, în final, să îmi dăruiască mai mult decât am cerut. Și nu ar fi trebuit să existe urme de îndoială în mintea mea, atât timp cât am făgăduința Lui pentru viață.
Atunci când suntem neliniștiți cu privire la planurile noastre sau la ceva ce urmează să se întâmple în viața noastră, e firesc să avem simțăminte de teamă sau îngrijorare, însă nu ar trebui să uităm să privim la Căpetenia credinței noastre, având încrederea că, dacă vom arunca asupra Lui toate îngrijorările noastre, El Însuși va îngriji de noi (1 Petru 5:7).
Cu prietenie, Simida Burcă
AMiCUS Iași
