Dragă prietene,
Ești fericit? Prin întrebarea aceasta, nu mă refer la întrebările comune, care de obicei se adaugă după saluturile dintre prieteni:
— Ce mai faci?
— Foarte bine, toate merg strună… Cu alte cuvinte, „sunt fericit”.
Gândește-te bine! Ești tu cu adevărat fericit?
Eu de multe ori am evitat să caut răspunsul la această întrebare. Poate pentru că nu știam să definesc fericirea și poate că îmi era frică de concluzia la care aș fi ajuns. Sigur, aveam de toate, dar totuși, ceva lipsea. Ceva sau Cineva lipsea…
Când am citit ce spune Pavel în Romani 14:17, că Împărăția lui Dumnezeu nu este mâncare și băutură, ci (…) bucurie în Duhul Sfânt, am înțeles problema mea. Nu puteam să vorbesc despre fericire și să nu fiu în comuniune cu Regele Împărăției, care este bucurie. Nu pot să mă plimb în afara „graniței” și să aștept să găsesc bucuria și împlinirea altundeva decât acolo.
Un alt David, doar că unul care a trăit cu mult înaintea noastră, a avut aceeași problemă. Câtă vreme stătea afară, i se topeau oasele, până când și-a mărturisit păcatul și Cineva l-a iertat. Același Cineva, care pentru bucuria care-I era pusă înainte, a suferit crucea, a disprețuit rușinea şi șade la dreapta scaunului de domnie al lui Dumnezeu (Evrei 12:2). Și te întrebi ce bucurie? Bucuria de a te avea pe tine și pe mine alături de El, în acea împărăție a fericirii.
Isus stă la poarta împărăției și ne invită să intrăm. Eu accept cu umilință și alerg stăruitor în cursă. Hai și tu!…
Cu prietenie, David Modiga
AMiCUS Cluj
