Dragă prietene,
Poate fi tăcerea uneori răspunsul lui Dumnezeu?
Adesea, la întrebările tale cele mai profunde, găsești răspunsuri în tăcere. Într-o lume în care ești mereu copleșit de zgomote, liniștea pare să fie tot mai rară, iar agitația principală izvorăște adesea din propriile tale gânduri. Momentele în care El nu spune nimic par să prindă o conotație negativă, și atunci, asemenea lui David, te simți singur.
Psalmul 22:1-2 spune: Dumnezeule! Dumnezeule! Pentru ce m-ai părăsit și pentru ce Te depărtezi fără să-mi ajuți și fără s-asculți plângerile mele? Strig ziua, Dumnezeule, și nu-mi răspunzi; strig și noaptea, și tot n-am odihnă.
Te rogi și răspunsul întârzie să apară sau poate că cel pe care îl aștepți nu mai vine deloc. În astfel de momente, pare că ești lăsat în întuneric, fără un ghid sau un îndrumător, abandonat de Cel care a promis să fie cu tine în toate zilele vieții tale.
Totuși, există un adevăr profund în această tăcere divină. Dumnezeu nu este în zgomotul și agitația lumii, ci, așa cum spunea profetul Ilie, în briza ușoară a vântului divin. El este prezent în tăcere, dar nu pentru că te-a abandonat sau te-a uitat, ci pentru că te cheamă să îți liniștești sufletul și să îți deschizi inima pentru a-L asculta. Îți vorbește cu tonul iubirii pe care a arătat-o la Calvar.
Deci, dacă astăzi ești în așteptarea unui răspuns, ,,acoperă-ți” urechile pentru câteva minute, fii gata și așteaptă cu încredere să auzi vocea blândă a Prietenului tău cel mai bun!
Cu prietenie, Ioana Mareniuc
AMiCUS Braşov
