Dragă prietene,
Lacrimile fierbinți cad și se transformă în cuvinte. Cuvinte de laudă la adresa Celui ce, de fiecare dată când realitatea e prea dură, mă primește în adăpostul brațelor Sale.
Când viața ni se pare nedreaptă, când trecem prin greutăți, cea mai mare alinare este să știi că ți-ai predat Lui inima și că palmele Lui o țin strâns, astfel încât șocul puternic, care altfel ți-ar fi frânt inima, este absorbit de mâinile Lui. Inima ta nu se frânge. Nu fără permisiunea Lui. Însă El te lasă să experimentezi această durere, pentru că nu L-a protejat nici măcar pe Fiul Lui de ea. Suferința este suportabilă, pentru că știi că și El trece cu tine prin aceste lucruri. Este atât de aproape! Îl simți…
Inima ta nu se frânge, pentru că inima Lui s-a frânt acum două mii de ani pe cruce. Ceea ce simți acum, acest amestec de agonie și speranță, se numește har. E în regulă să fie împreună. E în regulă să plângi și să fii recunoscător în același timp. Nu se exclud reciproc. Când pierzi ceva, dar știi sigur că Dumnezeu e în control, că e la cârma vieții tale, ai parte de multă milă și de o nemărginită pace. Nu te prăbușești de tot.
Pentru cei care trec prin momente grele astăzi, Cuvântul are un mesaj special: Isus a răspuns și i-a zis: ,,Tu nu pricepi acum ce fac Eu, dar vei înțelege după aceea.” (Ioan 13:7)
Te încurajez să spui către Cer, în mod sincer: Doamne, nu știu de ce mi se întâmplă lucrul acesta, dar am încredere deplină în Tine! Mă cunoști cel mai bine, știi care sunt nevoile mele, știi care sunt experiențele prin care trebuie să trec ca să mă asemăn mai mult cu Hristos.
Zâmbește printre lacrimi! Refugiul tău este Isus! Ce poate fi mai frumos de atât?
Cu prietenie, Alicia Tudorie
AMiCUS Sibiu
