Dragă prietene,
Probabil ai auzit deja ilustrația cu acrobatul care, după ce a întins o sfoară deasupra Niagarei, a strâns în jurul lui o mulțime de oameni și i-a întrebat dacă ei cred că poate traversa prăpastia mergând pe sfoară cu o roabă în care se afla o persoană. Bineînțeles că nimeni nu se îndoia de capacitatea acrobatului și au răspuns în cor Da!. Însă când i-a întrebat cine dorește să se urce în roabă, pentru ca el să facă manifestația înaintea lor, nimeni nu s-a oferit. Aici se poate vedea foarte clar că o credință autentică implică încredere.
În calitate de creștini, noi ne putem declara credința în marea putere a lui Dumnezeu și în iubirea Sa. Însă atunci când vine vorba să ne abandonăm complet în mâna Sa, ne este destul de greu. Vestea bună este că situația aceasta se poate remedia. Prin exercițiu, încrederea noastră în El se poate dezvolta.
Să ne bucurăm dar de situațiile în care ne rugăm pentru ceva anume, dar nu primim imediat răspuns, fiindcă sunt ocazii excepționale în care ne putem exersa încrederea! Tot astfel, situațiile în care vedem că Dumnezeu ne cere să facem ceva ce nu înțelegem – și care, potrivit cu logica noastră, nu are niciun sens – pot fi o binecuvântare.
Prin urmare, să-I mulțumim când trecem prin ele, fiindcă, la final, vom vedea că ne apropie mai mult de Dumnezeu!
Ferice de cei ce-și pun tăria în Tine, în a căror inimă locuiește încrederea! Când străbat aceștia Valea Plângerii, o prefac într-un loc plin de izvoare și ploaia timpurie o acoperă cu binecuvântări. (Psalmii 84:5-6)
Cu prietenie, Mădălina Osiceanu
AMiCUS Craiova
