Dragă prietene,
Îți amintești, în copilărie, cât de des auzeam îndemnuri precum: Nu vă îngrijorați, Împărăția lui Dumnezeu este aproape? Îți amintești cât de serioși erau adulții când discutau despre suferință și cum aceasta va înceta?
Ei bine, pentru mine, aceste aspecte erau irelevante. Eu nu îmi doream să se încheie viața pe pământ. Nu sufeream și nu mă îngrijoram prea mult, pentru nimic. De multe ori, mă simțeam ciudat… De ce sunt fericită?
Era o eroare de calcul, nu? Nu puteam atunci să înțeleg tot adevărul lumii înconjurătoare. Dar Domnul Isus a spus cândva: Lăsați copilașii să vină la Mine și nu-i opriți, căci Împărăția lui Dumnezeu este a celor ca ei. (Marcu 10:14)
De ce simțim asta în copilărie? De ce Dumnezeu ne îndeamnă să copiem comportamentul copilașilor? Oare se referă și la mentalitate?
Dacă copilăria nu e nimic altceva decât cea mai apropiată variantă de viața promisă în Ceruri? Dacă în copilărie ar trebui să învățăm cum arată viața cu Dumnezeu?
Nu ne îngrijorăm, pentru că nu avem motive să ne îngrijorăm. Nu există responsabilități importante pentru noi – suntem oricum depășiți de majoritatea. Ne bazăm complet pe părinții noștri, care sunt capabili să ne poarte de grijă.
Așa că astăzi aș vrea să te îndemn să îți amintești cum trăiai în copilărie, cum gândeai și cât de fericit erai. Amintește-ți de încrederea deplină pe care o aveai în părinți sau bunici! Dumnezeu așa te invită să trăiești acum! Iubește-L și ai încredere în El! Lasă-te purtat de grija și responsabilitatea desăvârșite ale lui Dumnezeu!
Amintește-ți copilăria pentru a cunoaște Cerul!
Cu prietenie, Clara Voinea
AMiCUS București
