Dragă prietene,
Așa cum știi și tu, fiecare dintre noi avem zile bune și zile mai puțin bune. Vreau să îți povestesc despre o perioadă în care am avut multe zile cu nori pe cerul meu, și, când aceștia se tot adunau, iar norii deveneau gri – ba chiar aduceau și ploaie, și furtună și aveam impresia că zilele cu soare, cel puțin pentru mine, sunt undeva departe, greu de ajuns sau de atins – am primit, la începutul anului 2024, următoarea făgăduință. Ea se găsește în Ieremia 17:7-8 și spune astfel: Binecuvântat să fie omul care se încrede în Domnul și a cărui nădejde este Domnul! Căci el este un pom sădit lângă ape, care-și întinde rădăcinile spre râu; nu se teme de căldură, când vine, și frunzișul lui rămâne verde; în anul secetei, nu se teme și nu încetează să aducă rod.
A fost emoționant să văd încă o dată cât de bine mă cunoaște Dumnezeu și că, indiferent de ce s-ar întâmpla sau prin ce aș trece, El este acolo pentru mine, gata să mă încurajeze, să mă poarte pe brațele Lui și să mă asigure că, dacă eu îmi pun credința în El, este imposibil să nu apară și speranța. Sigur, lucrurile nu s-au schimbat chiar de la o zi la alta, însă ușor, ușor razele soarelui au început să pătrundă în viața mea.
Te încurajez – și același lucru mi-l spun și mie – să privim fiecare zi cu recunoștință, să privim către lucrurile frumoase pe care El le pune în viața noastră, de la cele mai mici lucruri până la cele mai mari. Faptul că deschidem ochii, mirosim o floare sau auzim adierea vântului, putem zâmbi sau putem îmbrățișa, toate acestea sunt minuni de la El. Dumnezeu vrea să ne ofere speranța! Depinde de noi unde privim.
Hai să privim împreună către El!
Cu prietenie, Mădălina Caravețeanu
AMiCUS Cluj
