Dragă prietene,
Cu riscul de a mă face vulnerabilă, îți voi povesti despre o decizie.
Când am decis să renunț la facultatea la care eram înscrisă, am avut diferite temeri: Oare voi reuși să mă adaptez la o altă facultate după pauza aceasta? Oare cum voi răspunde la întrebarea: ,,Tu la ce facultate ești?” Oare?…
Acești oare însă nu au ținut mai mult de o zi, pentru că mi-am adus aminte de făgăduința pe care Dumnezeu mi-a dat-o încă de când aveam 16 ani: Nu te teme de nimic, căci Eu te izbăvesc, te chem pe nume: ești al Meu. (Isaia 43:1)
Am fost convinsă că aceasta este decizia cea mai bună, deși foarte puțini au fost oamenii care au privit la decizia mea și m-au susținut.
Dragul meu prieten, îți scriu aceste rânduri de pe o bancă din parc, lângă lac, la finalul unei alergări. Abia aștept să ajung acasă, să continui cartea pe care am început-o; abia aștept să intru în bucătărie și să mă apuc de gătit; abia aștept să încep cursul pentru a învăța o limbă străină; abia aștept să absolv cursul de cofetar și abia aștept fiecare oportunitate de a fi mai aproape de Dumnezeu. Uite-mă pe mine, la 20 de ani, după ce am decis să renunț la vechea facultate, în timpul primului an, ,,stagnând” așa cum am putut mai bine.
Ia-L pe Dumnezeu, Prietenul tău, în orice pas pe care îl faci, în orice decizie, iar dacă decizia este după voia Lui, El te va sprijini necondiționat. Poate va fi Singurul care va fi acolo pentru tine, dar cât de minunat să Îl ai pe El ca Prieten!
Încă mă rog și am încredere că Dumnezeu mă va ajuta și din toamnă voi începe facultatea potrivită, pentru că El mi-a zis mie – și ție – Nu te teme!
Cu prietenie, Andrada Timofte
AMiCUS București
