Dragă prietene,
Nu ne-am văzut demult. N-am mai stat seara târziu la povești și nu ne-am mai plimbat demult printr-un parc. Au trecut anii, s-au întâmplat lucruri și cred că ne-am schimbat. Oare câte lucruri ai să-mi povestești despre viața ta? Sunt curioasă dacă ne-ar ajunge o singură seară târzie. Stau și-mi amintesc râsetele noastre și mai apoi lacrimile tale prelinse pe umărul meu. Cum o mai duci? Nu sunt lângă tine mereu și mă întreb cine stă acum să îți asculte oful.
Dacă ești curios, am trecut și eu prin multe. Știam că viața nu e roz și chiar dacă niciodată nu mi-a plăcut rozul, nu credeam că unele nuanțe de gri pot fi atât de urâte. Am stat, am plâns și m-am văzut singură. Aici e cel mai tare plot twist. M-am săturat să plâng singură, așa că m-am pus pe genunchi și am plâns în brațele Tatălui meu. Apoi mi-am dat seama cât de valoros e. Singurul Prieten al cărui umăr e întotdeauna acolo. Atâtea probleme în fiecare zi și atâtea decizii rele… pentru ce?
Dacă ai fi lângă mine acum, m-aș uita adânc în ochii tăi și te-aș bate pe umăr, spunând: o singură viață avem, o singură tinerețe. Nu o irosi cu stres, cu griji interminabile și lacrimi amare. Dă-le pace și ele îți vor da pace și ție. Gonește orice necaz din inima ta și depărtează răul de trupul tău, căci tinerețea și zorile vieții sunt trecătoare. (Eclesiastul 11:10) Bucură-te de oameni, de primăvară, de cerul albastru și de dragostea unui Amic!
Într-adevăr, viața e prea scurtă ca să o mai scurtezi și tu prin alegeri nepotrivite. Fii înțelept! Fă bine și zâmbește! Până ne mai vedem, atât am vrut să îți spun. Mi-a părut bine să vorbesc cu tine! Ai grijă de tine!
Cu prietenie, Viviane Țărmure
AMiCUS Cluj
