Când au ajuns la Ghibea, iată că i-a ieșit înainte o ceată de proroci. Duhul lui Dumnezeu a venit peste el și el a prorocit în mijlocul lor.
1 Samuel 10:10
Cu ocazia alegerii lui Saul ca primul împărat al lui Israel, găsim prima menționare a fiilor prorocilor drept „ceată de proroci”. Aceasta este o expresie care se referă la copiii și la tinerii din școala înființată de Samuel. La început au fost două asemenea școli: una la Rama, reședința lui Samuel, și una la Chiriat-Iearim, unde se afla chivotul. Samuel a înțeles nevoia de educație și formare a copiilor și tinerilor din Israel și a înființat aceste școli pentru alfabetizarea spirituală a poporului lui Dumnezeu.
Israel tocmai trecuse printr-o criză spirituală și militară prelungită, determinată de decăderea fiilor marelui-preot Eli – criză care a durat mai bine de 20 de ani. În tot acest timp, Samuel făcea turnee repetate prin cetățile de importanță și influență spirituală pentru a învăța pe popor calea Domnului, căzută în neglijență și uitare. Pentru a deveni eficient în munca lui de reformator spiritual, Samuel a înființat cele două școli amintite mai sus.
În școala profeților se studiau istoria și morala sfântă, alături de scris și citit, împreună cu îndeletniciri artistice, cum ar fi cântatul, poezia, declamația și alte activități formative de bază. La întâlnirea școlarilor cu Saul, aceștia tocmai dădeau un concert spontan și se aflau într-o stare de entuziasm colectiv, asimilat ca prorocire de către scriitorul textului sacru.
Personalul esențial din aceste școli era profetul însuși – Samuel, Ilie, Elisei și alții. Efectul binecuvântat pe termen lung al învățământului înființat de profeți nici nu poate fi evaluat la justa lui valoare. De aceea școala își are locul ei binemeritat, alături de familie și de biserică.
Ce atitudine ar trebui să am față de școală și rolul ei în formarea mea pentru viață și pentru Dumnezeu?
