OSPĂȚ

Levi I-a făcut un ospăț mare la el în casă; și o mulțime de vameși și de alți oaspeți ședeau la masă cu ei.
Luca 5:29

Un ospăț mare la Levi Matei acasă a fost o minunată ocazie misionară pentru Învățătorul. Acolo erau oameni care se bucurau de un răgaz în care puteau să asculte, să pună întrebări și să afle răspunsuri. Orice ocazie care prezintă asemenea avantaje este un moment misionar. Învățătorul nu lăsa nefolosite asemenea șanse, iar ucenicii Săi actuali ar putea proceda la fel.

O masă cu mulți participanți este un simbol potrivit al Împărăției. Putem vorbi despre invitație și despre invitați. Putem vorbi despre acceptarea invitației sau despre neglijență față de valorile spirituale. Putem vorbi despre ținută corespunzătoare. Putem vorbi despre cheltuieli și beneficii, eventual și despre beneficiari. Acolo se face o discuție despre locurile din față și cele mai din spate, despre cei din urmă și cei dintâi. La ospățul de nuntă se face și o evaluare a invitaților și sunt îndepărtați cei necorespunzători.

Un detaliu de luat în seamă este că ospățul organizat de Matei este în cinstea Maestrului, care l-a chemat de la vamă și l-a integrat între ucenici. Scopul acestui eveniment era ca Învățătorul să Se simtă bine și onorat și să aibă posibilitatea să cheme și pe alții cel puțin la salvare, dacă nu chiar în misiune alături de ceilalți ucenici.

Matei nu așteaptă nici laude, nici recunoștință din partea cuiva. El este bucuros să împărtășească cu prietenii bucuria de a fi ucenic al lui Isus Hristos. El nici nu urmărește să-și recupereze cheltuielile. Sacrificiul său este un mod de a-și arăta gratitudinea față de Învățătorul său.

În ce fel îmi sugerează ospățul lui Matei să organizez și eu o masă de părtășie cu prietenii sau de recunoștință față de cineva?

 

Sensuri și contrasensuri
Sensuri și contrasensuri
Într-o lume care își pierde treptat percepția profundă asupra cuvintelor din propria limbă, acest devoțional militează pentru reîmproprietărirea vorbirii cu semnificația diversă a spiritualității biblice. Sensurile se referă la cuvintele explicite și pozitive ale vocabularului spiritual. Contra-sensurile se aplică acelor cuvinte folosite în vorbirea spirituală care au o conotație negativă. Sensurile încurajează creșterea spirituală; contra-sensurile avertizează în privința riscurilor asociate relelor din jur. Atât de partea sensurilor, cât și de cea a contra-sensurilor vin cuvintele neduse la biserică, dar care au un potențial evident de expresie și comunicare cu conținut spiritual.

Primește în fiecare zi pe Telegram devoționalul preferat. Citește mai multe aici.

Ascultă podcastul Devoționale Audio

Publicate astăzi

Versetul zilei

Urmărește Devoționalul Video

Articolul precedent
Articolul următor