„Carnea şi inima pot să mi se prăpădească, fiindcă Dumnezeu va fi pururea stânca inimii mele şi partea mea de moştenire.” – Psalmii 73:26
Cercetătorii pot determina foarte uşor şi exact vârsta focilor moarte. Nu trebuie decât să numere inelele caninilor. La fel este determinată şi vârsta copacilor, după numărul inelelor trunchiului.
Unele lucruri se pot măsura şi evalua cu exactitate, dar altele nu. Noi suntem foarte interesaţi să măsurăm iubirea celorlalţi sau credinţa lor. Am vrea să ştim cu exactitate dacă au bani şi cât de mulţi. Uneori am vrea să le măsurăm durerea sau fericirea. Din păcate, limitele noastre sunt destul de aproape şi ne mulţumim cu estimări probabile. Pe de altă parte, la ce ne-ar folosi să ştim atâtea lucruri despre ceilalţi? Lumea în care trăim este o lume a consumului. În cea mai mare măsură oamenii sunt interesaţi de binele şi confortul corpului lor. Poftele acestui corp costă foarte mult, iar noi suntem dispuşi să plătim. Pe o scară corectă de valori, interiorul nostru ar trebui să ne preocupe mai mult decât exteriorul şi inima noastră ar trebui să fie mai importantă decât stilul nostru vestimentar, alimentar sau de altă natură. Pentru cineva care ştie că cel mai important lucru este relaţia cu Dumnezeu şi revenirea Mântuitorului, corpul este doar un vehicul pentru trăirile şi sentimentele noastre şi aşteaptă rezidirea acestui corp în forma lui slăvită, fără urmele păcatului şi ale suferinţei.
Provocare
Citeşte din Matei 24 despre revenirea Domnului şi meditează la apropierea acelei zile.
