RIDICĂ-TE DEASUPRA ACESTOR LUCRURI

Fă-mă să aud dis-de-dimineață bunătatea Ta, căci mă încred în Tine.
Psalmii 143:8

După o carieră foarte stresantă de 30 de ani de management medical, am constatat că primele cinci luni de adaptare la pensionare nu au fost ușoare. Să mă las în voia timpului nu era ceva cu care eram obișnuită. Din punct de vedere mintal și fizic, se produceau schimbări și mă simțeam foarte inconfortabil. Mintea mea tânjea după cantitatea de informații pe care o procesam zi de zi. Nu m-am așteptat niciodată la asta, dar am aflat că este un lucru real la mulți dintre cei care se pensionează și experimentează schimbări bruște în rutina lor.

A urmat multă rugăciune. M-am simțit frustrată de procesul de adaptare și am deplâns, da, am deplâns schimbările. Apoi, într-o seară, la sfârșitul lunii iunie, I-am dat totul lui Dumnezeu. Totul, fără rețineri. Am avut o conversație sinceră. Și a fost bine. Am adormit liniștită. Pofta de mâncare mi-a revenit a doua zi dimineață și am putut să mănânc. Am găsit o pace care mi-a ușurat povara.

I-am predat timpul meu, obiectivele mele artistice, eforturile de sănătate și educația medicală misionară Lui, Cel care spune: „Nicidecum n-am să te las, cu niciun chip nu te voi părăsi” (Evrei 13:5). M-am hotărât să privesc cu nerăbdare la darul pensionării pe care îl primisem, pentru că acesta avusese loc cu siguranță la timpul și momentul când a voit Dumnezeu. 

Am încetat să mai port cu mine bagajul care conținea amintiri din cariera mea anterioară – toată responsabilitatea, statutul, abilitățile de organizare, care făcuseră ca biroul să funcționeze fără probleme. Împreună cu tot ajutorul pe care reușisem să îl ofer celor de care mă ocupam, am avut privilegiul de a mă ruga cu ei pentru problemele lor personale sau de serviciu. Într-un fel, fusese cu adevărat o slujbă de o viață. Și acum dispăruse. Dar nu Dumnezeu făcuse oare ca această pensionare să se întâmple?

A doua zi, devoționalul meu de dimineață suna cam așa: „Odihnește-te cu Dumnezeu”. Călătoria ta a fost abruptă și accidentată, drumul care te așteaptă poate fi nesigur, dar nu te uita în urmă sau înainte, ci doar la Mine. Uau! Bine, Doamne, sunt cu Tine! Fiecare zi este acum mai bună. Mintea și trupul sunt reînnoite. Creativitatea este înfloritoare, problemele spirituale și de sănătate sunt noua mea preocupare. Noul meu program este al Lui, iar eu mă bucur de bucuria Domnului!

autor: Victoria M. Shewbrooks

El mă știe pe nume
El mă știe pe nume
Cea mai mare dorință a noastră, femeile, este aceea de a ști că suntem văzute, cunoscute și iubite. Văzute dintre milioane, văzute dincolo de straturi și etichete. Văzute, cunoscute și iubite de Cel care ne-a dat formă în pântecele mamei noastre - de Cel care ne știe pe nume. Cea mai mare dorință a inimii Lui este ca noi să Îl căutăm, să Îl urmăm și să Îl ascultăm. Ascultați-L cu o profundă încredere! În paginile acestei cărți, vei găsi un loc liniștit în care să vă retrageți ți să vă închinați Lui. În liniște, ascultați-L șoptindu-vă numele. Sunteți văzute, cunoscute și iubite - de El!

Primește în fiecare zi pe Telegram devoționalul preferat. Citește mai multe aici.

Ascultă podcastul Devoționale Audio

Publicate astăzi

Versetul zilei

Urmărește Devoționalul Video