Gheața este tare și grea, dar se întâmplă ceva surprinzător: plutește pe apă. De obicei, lucrurile se micșorează când se răcesc. Apa face exact invers. Când îngheață, se mărește și devine mai ușoară decât apa lichidă. De aceea cuburile de gheață urcă la suprafață, iar aisbergurile plutesc pe ocean.
Stratul de gheață de la suprafața lacurilor și râurilor are și un rol important. El formează un fel de „pătură” care ține apa de dedesubt mai caldă și protejează peștii și alte viețuitoare în timpul iernii. Fulgii de zăpadă, ghețarii sau grindina sunt și ele forme diferite ale gheții.
Un gând din cartea lui Iov ne amintește cine este în spatele acestor lucruri uimitoare: „Din al cui sân iese gheața și cine naște promoroaca cerului?” (Iov 38:29). În natură descoperim multe soluții ingenioase prin care Dumnezeu protejează viața. Chiar și gheața face parte din acest plan.
