Fratele meu cel mai mic

Eu aş alerga la Dumnezeu, lui Dumnezeu l-aş spune necazul meu. El face lucruri mari şi nepătrunse, minuni fără număr. – Iov 5:8,9

Când cel mai mic frate al meu s-a născut, eu aveam cinci ani. Eram cinci copii la părinţi. La acea vreme nu ştiam cât de mult avea să sufere acest copilaş în viaţa lui. Când avea doar câţiva ani, frăţiorul meu s-a îmbolnăvit foarte rău de difterie. După ce a luptat cu această boală în spital timp de multe zile, în cele din urmă s-a întors acasă. Deşi recuperarea lui a fost anevoioasă, Dumnezeu a făcut prima minune în viaţa fratelui meu.

A doua minune a fost în timpul vacanţei de familie când fratele meu mai mic şi-a pierdut papucii pe o stradă inundată şi a fost luat de curentul de apă care l-a purtat printr-un canal până sub un pod care ducea către un râu învolburat. Dumnezeu a trimis un înger cu chip de om, care l-a scos din apele pline de noroi şi i-a salvat viaţa.

Fratele meu a devenit profesor şi pastor, slujindu-I lui Dumnezeu mulţi ani în modul lui umil, plin de iubire. Într-o zi am primit un e-mail de la el în care îmi spunea: „Am cancer la colon!”

In loc să îmi pierd credinţa, mi-am amintit cum Dumnezeu i-a cruţat viaţa în trecut şi am crezut că El o va face din nou. Fratele meu a fost operat. Din nefericire, unul dintre chirurgi a tăiat din greşeală ureterul fratelui meu. Din această cauză a fost chinuit de peritonită timp de douăsprezece zile. Apoi a făcut septicemie, urina s-a infiltrat în cavitatea abdominală, ceea ce a dus la insuficienţă renală şi cardiacă. Avea şi o anemie care nu a putut fi compensată nici măcar după administrarea a opt unităţi de sânge. Ca rezultat, a fost în comă timp de patruzeci de zile şi a stat în spital opt luni.

Dar în ciuda tuturor eşecurilor omeneşti şi a diagnosticelor sumbre, Dumnezeu a auzit strigătele miilor de oameni din întreaga lume care se rugau pentru el. Datorită unei intervenţii divine, în cele din urmă fratele meu şi-a revenit din comă şi a început lungul drum de recuperare.

Te confrunţi şi tu cu suferinţă sau tristeţe, necazuri sau încercări? Nu uita că Isus vede acest lucru şi Lui Îl pasă. Isus ne dă darul păcii şi al odihnei (vezi Ioan 14:27). Deşi fratele meu nu va mai avea fi niciodată omul care a fost cândva, el va continua să lucreze pentru Dumnezeu, făcând ucenici şi botezându-i în Numele Tatălui, al Fiului şi al Duhului Sfânt (vezi Matei 28:19). Când ne aşezăm la masa de familie împreună cu fratele meu, ne bucurăm de salvare şi de minunile Domnului.

Marii Elizete Ritter-Hein

Carolyn Rathbun Sutton
Carolyn Rathbun Sutton
Atunci când incertitudinile vieții ne copleșesc, uităm pe moment că avem aproape un refugiu de nezdruncinat. Acel refugiu este Isus. De la El vin numai lucruri bune. Dacă privim numai la Isus, putem fi sigure că El ne va călăuzi prin cele mai negre zile și nopți. Deoarece ne iubește nespus de mult, Isus dorește ca noi să înțelegem că ne este întotdeauna alături și că se îngrijește mereu de tot ce avem nevoie. Cartea „În prezența Sa” este o carte apărută la Editura Viață și Sănătate.

Primește în fiecare zi pe Telegram devoționalul preferat. Citește mai multe aici.

Ascultă podcastul Devoționale Audio

Publicate astăzi

Versetul zilei

Urmărește Devoționalul Video

Articolul precedentAdakozó lelkület
Articolul următorCât de multe sunt prea multe?