Duhul smerit

Mâna Mea a făcut toate aceste lucruri şi aşa au luat fiinţă toate, zice Domnul, lată însă omul spre care voi privi: spre cel umil şi smerit în duh, spre cel ce se cutremură la Cuvântul Meu. Isaia 66:2, NTR

Nu există un dispozitiv de măsurare a suferinţei personale. Dădaca lui Mefiboşet probabil că a plâns de fiecare dată când l-a văzut pe acesta chinuindu-se să supravieţuiască. Ca părinte de copil cu sindromul Asperger, nu trece o zi fără să suspin în sinea mea după ceea ce ar fi putut fi.

În cele mai multe traduceri ale Bibliei, Mefiboşet este descris ca fiind şchiop, invalid sau handicapat. În cultura lui, era privit ca un proscris şi un necurat. Din fericire, istoria lui nu se termină cu acest verset. Ani mai târziu, după ce îşi consolidează domnia, David începe să caute informaţii despre urmaşii lui Saul. Îl cheamă în sala tronului pe Ţiba, unul dintre foştii servitori ai lui Saul, şi află că fiul lui Ionatan este încă în viaţă. Ţiba se asigură că împăratul ştie că tânărul este „olog de [ambele] picioare” (2 Samuel 9:3). David trimite imediat după acest tânăr, pentru a arăta faţă de el „o bunătate ca bunătatea lui Dumnezeu” (vers. 3). El recuperează moştenirea lui Mefiboşet şi îl aşază la masa împăratului, ca pe propriul copil. David se comportă ca un om „după inima lui Dumnezeu”. Începând cu acea zi, Mefiboşet nu a mai mâncat altundeva decât la masa împăratului.

În Isaia 66:2, Dumnezeu caută un om umil, „smerit în duh”. În limba ebraică, termenul „smerit” este nakeh, acelaşi folosit şi pentru descrierea lui Mefiboşet ca „şchiop”. În fond, Dumnezeu caută pe cineva cu un duh „şchiop”. Dumnezeu îi spusese lui Samuel că oamenii privesc la ceea ce izbeşte privirea, dar Dumnezeu Se uită la inimă. El vede dincolo de dizabilităţile noastre, ne vede drept potenţiali moştenitori. Împăratul nostru îi caută cu disperare pe cei care recunosc că sunt handicapaţi, deoarece păcatul locuieşte adânc în crevasele inimii noastre, schiloade din naştere.

Îţi mulţumesc, Doamne, pentru bunătatea Ta! Îţi mulţumesc că ai aşteptat cu răbdare să ne conştientizăm nevoia de a veni la Tine, deoarece Tu eşti singurul în stare să ne redea statutul de moştenitori, în calitate de copii ai Tăi preaiubiţi! Îţi mulţumesc pentru că ne numeri printre fiii şi fiicele Tale!

Gail Mckenzie

Primește în fiecare zi pe Telegram devoționalul preferat. Citește mai multe aici.

Ascultă podcastul Devoționale Audio

Publicate astăzi

Versetul zilei

Urmărește Devoționalul Video

Articolul precedentFacă-se voia Ta
Articolul următorDrumul nostru spre Damasc