Cum își va ține tânărul curată cărarea? Îndreptându-se după cuvântul Tău. Te caut din toată inima mea; nu mă lăsa să mă abat de la poruncile Tale. Strâng cuvântul Tău în inima mea, ca să nu păcătuiesc împotriva Ta!
Psalmii 119:9-11
După ce a călătorit mult în Statele Unite, John Andrews era deja un misionar experimentat, Totuși, Dumnezeu avea pentru el o chemare și mai mare, aceea de a duce solia Evangheliei în Europa. În 1874, Conferința Generală a decis să trimită primul misionar oficial sponsorizat de biserică. Iar alegerea a fost clară: J.N. Andrews.
Andrews își pierduse soția cu doi ani înainte, așa că a plecat în Europa împreună cu cei doi copii ai săi adolescenți, Mary și Charles. Călătoria și misiunea nu au fost deloc ușoare. S-au confruntat cu lipsuri, bariere culturale și o limbă necunoscută, iar munca printre oamenii sceptici era plină de provocări. Andrews a muncit din greu să învețe franceza, italiana și germana, la fel și copiii lui. Mary era deosebit de pricepută la învățarea limbilor străine și la traducere, devenind foarte importantă pentru această muncă.
Apoi o mare tragedie a lovit familia: fiica lui, Mary, s-a îmbolnăvit grav și, la doar 17 ani, Mary s-a stins din viață. Durerea a fost imensă, dar Andrews a găsit mângâiere în Dumnezeu. Într-o scrisoare trimisă unei prietene, el scria: „Am simțit mâna lui Dumnezeu ca o mână amorțită, dar era tot mâna Lui.”
Doamna White i-a trimis o scrisoare pe care el probabil a păstrat-o cu drag, spunându-i că a văzut durerea lui, dar și mângâierea lui Dumnezeu, într-o viziune. Ea i-a reamintit că Isus va veni din nou și că el îi va revedea pe cei dragi.
John Nevins Andrews este cunoscut astăzi ca primul misionar oficial al Bisericii Adventiste de Ziua a Șaptea. A fost un om de o inteligență rară, care a memorat întregul Nou Testament și o mare parte din Vechiul Testament. În cinstea lui, universitatea care îi poartă numele, Universitatea Andrews, continuă să pregătească misionari și slujitori din întreaga lume.
Dumnezeule milostiv, Tu ești Cel care ne trimiți mângâiere atunci când inima noastră este frântă. Fie că vine prin Cuvântul Tău, prin vocea Duhului Sfânt sau prin îmbrățișarea unui prieten, Tu știi cum să aduci pace acolo unde este durere. Ajută-mă și pe mine să fiu un purtător al acestei mângâieri. Să știu să ofer alinare celor care suferă și să primesc, la rândul meu, speranța care vine doar din Tine.
