Dacă ai vedea o cioară pe stradă, te-ai opri să o admiri? Probabil nu. Ciorile nu sunt cele mai simpatice păsări și, de multe ori, sunt judecate după reputația lor. Totuși, într-o zi, un stol de ciori a arătat ceva cu totul neașteptat.
O cioară a căzut în apă și nu mai reușea să iasă. A croncănit speriată, iar celelalte au auzit-o. Una a tras-o spre mal, apoi alta i-a luat locul, până când pasărea udă a ajuns în siguranță. N-au plecat imediat: au rămas lângă ea, așteptând să i se usuce penele, apoi au zburat toate împreună.
Isus a pus o întrebare care ne provoacă și pe noi: „Cine dintre acești trei ți se pare că a dat dovadă că este aproapele celui ce căzuse între tâlhari?” (Luca 10:36–37). Răspunsul se vede în fapta celui care s-a oprit și a ajutat.
Povestea ciorilor ne arată că și cei pe care îi privim cu neîncredere pot face lucruri bune și că fiecare dintre noi poate alege să fie aproape de cineva aflat în nevoie.
