„Aici este mirarea”, le-a răspuns omul acela, „că voi nu știți de unde este, și totuși El mi-a deschis ochii”.
Ioan 9:30
Dincolo de umorul inocent al orbului din naștere avem o foarte frumoasă lecție de înțelepciune simplă și eficientă. Acest fiu al lui Dumnezeu, recuperat de curând dintr-o neputință congenitală, își exprimă uimirea că, în ciuda probelor evidente ale puterii lui Dumnezeu de a vindeca și a restaura, mai-marii nu reușeau să distingă elementul divin al întregii discuții.
Mirarea lui este îndreptățită cu atât mai mult cu cât misiunea și responsabilitatea conducătorilor spirituali reprezintă tocmai aceasta de a distinge mișcarea degetului lui Dumnezeu în mersul lucrurilor de fiecare zi și a-i învăța pe oameni despre Dumnezeu și promisiunile Sale.
Când ucenicii lui Ioan L-au căutat pe Învățătorul să-L întrebe dacă El este cu adevărat Trimisul, Isus le-a cerut simplu să-i povestească lui Ioan despre lucrările Sale și el să se convingă singur. Ne place să credem că Ioan a fructificat din plin favoarea de a fi contemporan cu Mesiape care L-a recomandat poporului ales și lumii întregi.
Care ar fi motivele de uimire ale îngerilor și ale ființelor cerești atunci când privesc la abundența descoperirilor lui Dumnezeu în lumea din jurul nostru, în contrast cu miopia spirituală constatată de Martorul Credincios printre locuitorii cetății prospere a Laodiceei? Fără îndoială că este necesară o ungere specială pentru a vindeca lipsa de discernământ și preocupare a generației contemporane față de minunile evidente care abundă în jur.
Doamne, fă ca mirarea mea față de dovezile puterii iubirii Tale să se transforme în admirație, recunoștință și închinare. Amin!
