Ștefan era plin de har și de putere și făcea minuni și semne mari în norod. Unii din sinagoga numită a Izbăviților, a Cirinenilor și a Alexandrinilor, împreună cu niște iudei din Cilicia și din Asia, au început o ceartă de vorbe cu Ștefan.
Faptele 6:8,9
Cearta de vorbe în care a fost implicat diaconul Ștefan nu era o simplă ocară proferată de cei nemulțumiți sau iritați. Cel vizat a scos sabia Duhului, pentru a apăra adevărul pe care îl reprezenta. Printre cei prezenți se afla și Saul din Tars, un Pavel în devenire. Sămânța sângelui vărsat va rodi curând la porțile Damascului un om nou. Pare să fie o lege că lucrurile mari se săvârșesc cu sacrificii mari, dar care merită. Valoarea jertfei este conferită de valoarea vieții dăruite.
Altercația are valoare, adică merită efortul și prețul,dacă subiectul care o determină este suficient de important pentru momentul acela, adică dacă este Adevărul Prezent. Unii ar putea motiva că omul lui Dumnezeu nu se ceartă, dar nici nu trebuie să fie atât de blând încât să lase lupul să mănânce oile. Să fim rezonabili. Tăcerea are vremea ei și cearta își are vremea ei. Curios că Ștefan rămâne impecabil și neprihănit, în ciuda balamucului în care trebuie să supraviețuiască ideologic. Cât despre supraviețuirea fizică, se pare că nu este întotdeauna cea mai importantă. În perspectiva câștigului veșnic, prețul vieții este socotit diferit față de optica strict materialistă.
Când se ridică norii aversiunii, întrebarea este dacă a sosit timpul tăcerii sau al duelului nobil de vorbe, ideii și ideologii?Dacă este cazul și subiectul merită o ceartă, modelul lui Ștefan este imperios necesar de urmat.
Doamne, învață-mă când să tac și când să vorbesc spre slava Ta, indiferent de consecințe. Amin!
