Și Dumnezeul meu să îngrijească de toate trebuințele voastre, după bogăția Sa, în slavă, în Isus Hristos!
Filipeni 4:19
Când am absolvit, aveam disperată nevoie de un loc de muncă. Eram părinte singur și aveam credite de studii. Locuiam în Montreal, Canada, și chiar înainte de absolvire, reprezentanți ai departamentului pentru resurse umane din cadrul guvernului provinciei Alberta au venit în campus pentru interviuri. Mi‑am zis că nu aveam nimic de pierdut, așa că mi-am depus dosarul. La scurt timp după interviu, am primit o ofertă pentru un post de asistent social de primă linie în Edmonton, Alberta. Una dintre condițiile angajării era să am mașină. Nu dețineam o mașină și nici nu știam să conduc, dar m-am gândit că asta va fi ușor de rezolvat.
Școala de șoferi aflată la capătul străzii mele a făcut convenabilă înscrierea la cursuri. Voiam să învăț să conduc o mașină cu transmisie manuală, dar timpul nu era de partea mea. Am finalizat orele cerute și m-am pregătit pentru examenul auto. Spre surprinderea mea, am trecut din prima.
Acum că aveam permisul, îmi mai trebuia doar o mașină. Fratele meu Wesley m-a dus la Action Ford, ca să ne uităm. Când vânzătorul a întrebat ce căutam, fratele meu nu mi-a dat ocazia să răspund. A explicat că îmi trebuia ceva mic, ieftin și cu un consum redus de combustibil. Ni s-a arătat un Ford Escort nou, cu două uși. Eu voiam patru uși, așa că am protestat puțin. Wesley mi-a amintit rapid că, fiind șofer, aveam propria mea ușă și că nu trebuia să-mi fac griji pentru pasageri.
M-a convins de idee și am trecut la cumpărare. Am intrat în biroul pentru acte, iar vânzătorul m-a întrebat cât aș vrea să dau avans. „Nimic”, am răspuns și am explicat repede că mă mut în Alberta, unde aveam deja un job la guvern. Vânzătorul a contactat angajatorul meu, care a confirmat postul și salariul. Mi-a întins cheile și am plecat cu mașina. Putem avea încredere că Dumnezeu ne va împlini toate nevoile.
autor: Sharon Long
