Nu fi nepăsător cu darul care este în tine, care ți-a fost dat prin prorocie, cu punerea mâinilor de către ceata prezbiterilor.
1 Timotei 4:14
Darul despre care vorbește Pavel este întregul complex de înzestrări înnăscute și dobândite prin educație și formare, la care se adaugă responsabilitățile și capacitățile speciale de slujire conferite de Duhul Sfânt la inițierea în slujirea bisericii de către autoritatea oficială a bisericii.
Sfatul lui Pavel către Timotei ne dă o imagine foarte convingătoare despre factorul subiectiv în slujirea bisericii. Rezultatele lucrării cuiva în slujirea lui Dumnezeu și a semenilor depinde de două componente aflate într-o ecuație deschisă: dotările și dedicarea. Nu am idee dacă cele două se află în ordinea enumerată sau trebuie așezate invers: consacrarea înaintea înzestrărilor. Poate că a doua formulă pare mai potrivită. Această ecuație pune în comun ceea ce ne dă Dumnezeu și ceea ce avem noi de dat.
Darul lui Timotei conferit prin naștere, educație și hirotonire nu putea să lucreze de la sine la promovarea cauzei lui Dumnezeu, fără implicarea personală și sacrificiul de sine al tânărului coleg. Interesul sugerat de Pavel trebuie să fie înțeles și ca respect de sine (nimeni să nu-ți disprețuiască tinerețea) și ca interes și efort de dezvoltare personală și depășire de sine. Sunt tot mai convins că Dumnezeu a investit în noi resurse pe care nu le utilizăm la adevărata lor valoare. Unele vor rămâne nefolosite și pipernicite din lipsa noastră de interes și efort. Nici nu vreau să mă gândesc la o zi în care Stăpânul ne va întreba despre situația talantului încredințat!!!Acesta este motivul pentru care cred că noi trebuie să ne încurajăm unii pe alții în ceea ce privește dezvoltarea și utilizarea superioară a darurile personale.
Doamne, ai pus și în mine darul Tău pe care nu îl folosesc la justa lui valoare. Iartă-mă și nu mă lăsa să rămân mai departe nepăsător. Deschide-mi ochii și pune-mă în mișcare. Amin!
