Toţi cei ce şedeau în Sobor s-au uitat ţintă la Ştefan şi faţa lui li s-a arătat ca o faţă de înger. Fapte 6:15
Nu este de mirare că cea mai îngrijită parte a corpului omenesc este faţa. Cele mai multe produse cosmetice sunt destinate corecţiei şi înfrumuseţării acesteia. În limita bunului simţ, a modestiei şi nobleţei creştine, suntem în sfera legitimă de preocupări şi comportament.
Faţa umană este dotată cu aproape toate instrumentele de comunicare verbală şi nonverbală. Privind faţa cuiva se poate citi cu destulă uşurinţă cam ceea ce se petrece în suflet. Faţa este ca un fel de oglindă a întregii vieţi. Privind faţa cuiva, putem să-i determinăm vârsta, emoţiile şi centrul de interes.
Cei care priveau faţa lui Ştefan, în timp ce era omorât cu pietre, au fost martorii unui fenomen impresionant. Deşi ar fi fost normal să exprime teamă, durere şi ură faţă de cei care-l omorau, faţa lui Ştefan emana calm, siguranţă, linişte şi strălucire interioară. Numai la îngeri se mai putea vedea aşa ceva, au concluzionat martorii oculari.
Suportul acestei manifestări de excepţie era scena pe care Ştefan o contempla în acele momente. El avea privirea aţintită spre strălucirea de la tronul lui Dumnezeu, iar lumina cerească se revărsa pe faţa sa. Deşi se afla în clipele supreme, iar simţurile sale erau solicitate la maximum, sufletul său era conectat la o altă realitate, iar faţa sa exprima ceva din atmosfera cerului. Cei prezenţi puteau aprecia acest lucru privindu-l. Cuvintele sale exprimau ceea ce spunea deja faţa sa. Oricât ar părea de curios, această scenă rarisimă era un rezultat al opţiunilor personale ale lui Ştefan. El a ales să-şi îndrepte privirea către Dumnezeu, iar faţa nu făcea altceva decât să confirme acest lucru.
Succesul la un pas de tine:
Suntem afectaţi şi transfiguraţi de scenele pe care alegem să le privim. Fii selectiv!
