De aceea, în vremuri ca acestea înţeleptul trebuie să tacă, căci sunt vremuri rele. Amos 5:13
Dacă un cuvânt spus la vreme potrivită se aseamănă cu nişte mere de aur într-un coşuleţ de argint, atunci tăcerea la vremea ei este de milioane. Nu orice moment este prielnic vorbirii.
Dacă nu este nimeni de faţă şi nu are cine să asculte, vorbirea este de prisos şi o pierdere de timp. Dacă nu doreşte nimeni să asculte, chiar dacă este cineva de faţă, cuvintele stârnesc împotrivire şi rezistenţă. Rezultatul va fi mânie, ceartă şi neînţelegere.
Dacă este timpul ascultării, atunci atenţia şi dorinţa de înţelegere sunt cel mai dorit şi necesar lucru. Când altcineva se destăinuieşte şi încearcă să-şi descarce povara sufletului, este timpul tăcerii şi al bunăvoinţei. Înţeleptul va folosi ocazia de a face pe cineva fericit. Ascultând cu interes şi empatie, va aduce uşurare şi pace sufletului zbuciumat.
Dacă cei ce ascultă doresc să folosească orice detaliu pentru a prinde în capcană şi a răstălmăci, înţeleptul nu va continua să vorbească spre propria pagubă şi în folosul josnic al ascultătorilor săi. El a înţeles cuvintele învăţătorului, care spune să nu arunci mărgăritarele înaintea porcilor.
Dacă cei ce ascultă nu pot înţelege cuvintele pe care le aud, este vremea ca înţeleptul să tacă şi să caute alt drum spre inima lor. Poate că va începe să facă ceva cu mai multă putere de pătrundere decât vorbele sale neînţelese.
Succesul la un pas de tine:
Există momente în care înţeleptul trebuie să tacă. Dacă nu pentru altceva, măcar pentru a-şi spune astfel dezamăgirea şi durerea.
