Voi dar, să faceţi un plan al ţării împărţite în şapte părţi şi să mi-l aduceţi aici. Voi arunca sorţul pentru voi înaintea Domnului, Dumnezeului nostru. Iosua 18:6
Ne punem adesea întrebarea în ce relaţie se află lucrarea Providenţei cu responsabilitatea noastră de a face planuri. Pasajul biblic de astăzi pare să aibă de-a face exact cu acest subiect fierbinte.
Iosua le-a cerut oamenilor de căpetenie din cele şapte seminţii care urmau să intre în posesia Ţării Făgăduite să facă planuri concrete de distribuire a teritoriului şi să stabilească graniţele. Cu siguranţă că aceasta era o muncă foarte migăloasă şi cerea o evaluare matură şi echidistanţă. Reprezentanţii fiecărei seminţii doreau să obţină privilegii şi avantaje egale. Era ocazia de aur de care avea să depindă bunăstarea sau dificultăţile economice ale generaţiilor viitoare.
Cel mai important aspect de care trebuia să ţină cont grupul de lucru era faptul că munca lor se va definitiva prin hotărârea lui Dumnezeu. Ei au împărţit pământul făgăduinţei în şapte părţi egale, dar numai Dumnezeu avea să distribuie fiecărei seminţii partea cuvenită. Nu avem cunoştinţă de vreo nemulţumire a seminţiilor implicate, ceea ce înseamnă că lucrarea a fost de cea mai bună calitate.
Această experienţă a lui Israel este una dintre cele mai bune lecţii despre colaborarea dintre Dumnezeu şi oameni. În acest context, pare să fie plauzibilă înţelegerea unor teologi potrivit căreia Providenţa i-a înzestrat pe oameni cu judecată şi aşteaptă ca aceştia s-o folosească în scopul identificării şi împlinirii voii divine.
Succesul la un pas de tine
:
Pentru a nu aluneca în greşeală, trebuie să Ii recunoaştem lui Dumnezeu dreptul de a avea ultimul cuvânt.
