Fata lui Faraon i-a zis:„Ia copilul acesta, alăptează-mi-1, şi îţi voi plăti.” Femeia a luat copilul şi l-a alăptat. Exod 2:9
Nimeni nu ar putea descrie vreodată, în cuvinte pe măsură, îngrijorarea părinţilor lui Moise atunci când şi-au dat seama că egiptenii vor sesiza existenţa copilului şi vor aplica decretul faraonului. Vremuri de felul acesta sunt ocazii de credinţă şi acţiune.
Iochebet, mama lui Moise, nu putea să-i mai asigure o protecţie faţă de violenţa aducătoare de moarte a asupritorilor, dar putea să-l ascundă din faţa lor. Dificultatea consta în faptul că erau relativ puţine locuri sigure. Atunci ea s-a gândit la o soluţie neconvenţională. Spre surprinderea ei, Providenţa a preluat conducerea, iar până seara, nu numai că Moise se afla în siguranţă, ci ea însăşi avea să fie permanent prin preajma lui şi încă pe un salariu imperial.
Nimeni nu ar putea descrie vreodată, în cuvinte pe măsură, bucuria şi recunoştinţa acestei mame, căreia Dumnezeu i-a răsplătit credinţa şi ascultarea, mult peste aşteptări. Trăirile ei sufleteşti s-au transmis, odată cu laptele matern, acestui copil al credinţei care avea să devină un bărbat al destinului.
De regulă, rădăcinile marilor bărbaţi se ascund în primii lor ani de viaţă, iar Moise nu face excepţie. În cântecele de leagăn ale lui Iochebet, în primele jocuri şi cuvinte, în fiecare gest de mamă, se adunau toată credinţa şi devotamentul ei faţă de Dumnezeu, care era stăpân peste toate lucrurile. Acesta a fost mediul în care Moise a făcut primii paşi în viaţă, iar experienţa sa de mai târziu avea să fie marcată profund.
Succesul la un pas de tine
:
Educaţia copiilor este un mod de a-ţi investi credinţa pe termen lung. Fiecare efort conştiincios va fi răsplătit cândva şi merită să fie făcut cu toată inima.
