Daniel a fost binecuvântat pentru că a ales ce a fost mai bun

După cele zece zile, ei erau mai bine la faţă şi mai graşi decât toţi tinerii care mâncau din bucatele împăratului. (Daniel 1:15)

Tinerii trebuie să stea într-o poziţie în care inimile lor să fie în totul ale lui Dumnezeu, în care să-L onoreze pe Dumnezeu cu toată puterea lor. Dumnezeu îi va onora atunci, dându-le cunoştinţă şi înţelepciune. Aşa a făcut Daniel la curtea Babilonului, rămânând credincios principiilor în mijlocul corupţiei şi al păgânismului. „Daniel s-a hotărât să nu se spurce cu bucatele alese ale împăratului şi cu vinul pe care-l bea împăratul (Daniel 1:8). (Youth’s Instructor, 25 octombrie 1894)

Daniel şi tovarăşii săi nu ştiau care avea să fie rezultatul hotărârii lor. Nu ştiau, dar ar fi putut să-i coste viaţa. Însă ei s-au hotărât să meargă pe drumul cel drept al unei stricte cumpătări, chiar şi atunci când se aflau la curtea stricată a Babilonului. (Youth’s Instructor, 18 august 1898)

Prin exemplul lui Daniel şi al tovarăşilor lui în Babilon, noi vedem că este imposibil să atingi standardul pe care Domnul doreşte să-l atingă copiii Săi, în timp ce practici un fel de religie uşoară, comodă, care neglijează principiile şi este determinată de împrejurări. Tinerii care doresc să-l slujească Dumnezeului cerului nu pot să se angajeze în distracţii lumeşti, să mănânce delicatese ce moleşesc, să bea băuturile tari pe care li le pun înainte oamenii onoraţi sau bogaţi ai lumii, pe care se tem să nu-i ofenseze dacă le refuză acest favor. Ei pot gândi că au fost onoraţi în mod deosebit şi că politeţea cere să primeşti favorurile oferite, dar credincioşia faţă de Dumnezeu trebuie să aibă prioritate şi, pentru creştin, teama de a nu-L ofensa pe Dumnezeul cerului trebuie să primeze. Împăratul Babilonului considera că le făcea mari favoruri lui Daniel şi tovarăşilor lui, dar ei aveau un mai mare respect pentru poruncile lui Dumnezeu decât pentru favoarea împăratului. (…) Dumnezeu l-a onorat pe Daniel şi îl va onora pe orice tânăr care calcă pe urmele lui Daniel în a-L onora pe Dumnezeu. (Youth’s Instructor, 25 octombrie 1894)

Ellen White
Ellen White
Comuniunea cu Dumnezeu încurajează gândurile bune, aspiraţiile nobile, percepţia clară a adevărului şi planuri de acţiune măreţe. Cei care îşi leagă astfel sufletul de Dumnezeu, sunt recunoscuţi de El ca fii şi fiice ale Sale. Ei se ridică mereu mai sus şi tot mai sus, dobândind o perspectivă clară asupra lui Dumnezeu şi asupra veşniciei, până când Domnul face din ei canale de lumină şi de înţelepciune pentru lume.

Primește în fiecare zi pe Telegram devoționalul preferat. Citește mai multe aici.

Ascultă podcastul Devoționale Audio

Publicate astăzi

Versetul zilei

Urmărește Devoționalul Video

Articolul precedent
Articolul următor