S-a depărtat a doua oară şi s-a rugat zicând: „Tată, dacă nu se poate să se îndepărteze de la Mine paharul acesta, fără să-l beau, facă-se voia Ta!” Matei 26:42
Am retrăit accidentul de sute de ori în mintea mea – urcând dealul, teroarea vederii microbuzului pe sensul meu, impactul imediat, osul piciorului meu rupt pătrunzând prin ciorap, în timp ce laba piciorului atârna într-o parte, şi nici un sunet de pe locul din dreapta. „Mamă, vorbeşte cu mine”, am strigat. Tăcere. Am sărit într-un picior în jurul maşinii, să o scot pe mama. Mama, aplecată şi strânsă între scaun şi bord, gemea de durere: „Nu pot să respir.” A trebuit s-o îndrept, altfel se sufoca. Trăgând-o afară din maşină, am aşezat-o pe o pernă pe jos, am căzut lângă ea, am luat-o în braţe, am rugat-o să respire şi m-am rugat pentru ajutor.
Zilele următoare au trecut în ceaţă. Miracolul a fost că chirurgii au reuşit să-mi reaşeze laba piciorului şi puteam să merg din nou. Dar într-o săptămână, şansele mamei mele de a supravieţui au scăzut de la 10% la 5%, în timp ce se instala infecţia, iar ficatul şi rinichii au început să cedeze.
L-am sunat pe pastor pentru un serviciu de ungere pentru mama. „Ştii, Kay”, a spus el, „ungerea înseamnă la fel de mult a spune: ‘Facă-se voia Ta’ ca şi vindecarea mamei tale.”
Am închis, suspinând cu lacrimi amare. „Nu”, am ţipat. „Mama trebuie să trăiască.” Nu puteam spune cuvintele „Facă-se voia Ta.” Mama nu putea muri astfel – victima nevinovată a unui accident stupid. În care eu fusesem şolerul. Am plâns. M-am rugat timp de două ore Domnului pentru viaţa ei. Apoi, descărcată emoţional, am renunţat la luptă şi, printre suspine şi resemnare, în cele din urmă am îngăimat: „Facă-se voia Ta.” În cele din urmă, pacea a venit.
Mai târziu, când îi povesteam pastorului despre lupta mea, el a spus: „Crezi că a fost uşor pentru Isus să spună: Facă-se voia Ta, în Grădina Ghetsemani, când ştia că în câteva ore scurte trebuia să treacă prin propria lui moarte dureroasă?”
Dintr-o dată am realizat că, prin această experienţă, trecusem prin Ghetsemani cu Isus şi L-am găsit acolo pe Dumnezeu, iar acum, cu pace în inimă, puteam spune: „Facă-se voia Ta.”
La douăzeci şi două de zile după accident, mama a murit.
Care este rugăciunea ta? Poți spune: „Facă-se voia Ta” sau spui încă: „Facă-se voia mea”?
Kay Kuzma
