Adu-ţi aminte de ziua de odihnă, ca s-o sfinţeşti. (Exodul 20:8)
Într-o după-amiază de Sabat, în 2010, am simţit îndemnul să ies şi să distribui literatură. Am vizitat căminul profesorilor din zona noastră şi le-am dat fiecăruia câte o carte Tragedia Veacurilor. Familiile păreau să le primească cu bucurie.
Dar totuşi un cuplu tânăr mi s-a părut puţin sceptic. La început au râs, dar până la urmă au luat cartea şi mi-au mulţumit. Mai târziu, m-am rugat, implorând Duhul Sfânt să impresioneze inimile tuturor celor care au primit cartea şi să o citească. Am mers înapoi la biserică şi le-am cerut membrilor să se roage pentru cei care primiseră cărţile.
În anul următor, m-am întors în aceeaşi şcoală şi am observat cuplul de care am amintit. Bărbatul mi-a povestit: „Anul trecut am început să citesc Tragedia Veacurilor, dar mi-am pierdut rapid interesul. Aşa că am aruncat-o într-o cutie care trebuia arsă. Dar, la începutul acestui an, nu m-am simţit confortabil amintindu-mi de unele lucruri pe care le citisem în acea carte. Aşa că am început să caut prin casă şi am găsit cartea în cutie. Am îmbrăţişat-o de bucurie, pentru că am crezut că o pierdusem. Am citit despre Martin Luther, un catolic devotat, care a părăsit Biserica Romano-Catolică atunci când a aflat adevărul. Am aflat şi despre Sabat. I-am trimis cartea soţiei mele, care era pe altă insulă, ca să-l nască pe băieţelul nostru. Citind-o, ea a fost convinsă de adevărul lui Dumnezeu şi de Sabat, la fel ca mine.”
După ce mi-au povestit această experienţă, tânărul cuplu a afirmat: „Acum vedem cât de mare este dragostea lui Dumnezeu.” Au cumpărat şi alte cărţi, precum Calea către Hristos, Viaţa lui Iisus, Biblia Stampley şi setul Tiny Tots Library. Apoi le-am oferit în dar cartea Patriarhi şi profeţi.
La scurtă vreme după aceea, s-au hotărât să înceapă să păzească Sabatul. Călătoreau câţiva kilometri în fiecare vineri după-amiază până la biserică şi rămâneau acolo tot Sabatul, întorcându-se la şcoală duminică dimineaţa. Pastorul a început să studieze Biblia împreună cu ei şi, în septembrie 2011, ei s-au alăturat Bisericii Adventiste de Ziua a Şaptea prin botez.
Rafaele şi Ana se bucură acum în adevărul lui Dumnezeu.
Peni Vuia, Fiji
