M-am îndepărtat de yoga, fiind recunoscătoare pentru un Dumnezeu care este Mântuitorul meu personal, un Dumnezeu în care pot să am încredere că îmi vorbeşte cuvintele adevărului, prin Duhul Său cel Sfânt.
Chiar dacă Satana nu poate crea, este sigur că poate realiza o imitaţie reuşită. Toate acestea ne conduc la concluzia că temelia credinţei noastre trebuie să fie în Isus şi în necesitatea legăturii cu El, şi nu în fapte spectaculoase.
Dacă nu-mi iubesc semenii, eu trăiesc în întuneric, sunt mort chiar dacă trăiesc şi, mai mult, sunt un mincinos. Dacă Dumnezeu este dragoste şi eu spun că sunt copil al lui Dumnezeu, nu ar trebui ca aceasta să se reflecte în dragostea pe care mărturisesc că o am pentru semenii mei?#Dumnezeuestedragoste
„Dumnezeu nu ne-a chemat la necurăţie, ci la sfinţire. De aceea cine nesocoteşte aceste învăţături nesocoteşte nu pe un om, ci pe Dumnezeu, care v-a dat şi pe Duhul Său cel Sfânt” (1 Tesaloniceni 4:8)
Aglomerarea vieţii moderne ne zdrobeşte verticalitatea, ne răneşte imaginea de sine, ne împrăştie bucuria. Dar Sabatul sărbătoreşte bucuria de a fi cu totul în viaţă.
Nici noi astăzi nu trebuie să depindem de nimic senzaţional, pentru a dovedi sau întări adevărul pe care-l avem de prezentat. Noi nu trebuie să ne alăturăm goanei după senzaţional, pentru că o astfel de bază nu a fost şi nu va fi niciodată suficientă pentru credinţa noastră.
