„Căci se vor scula Hristoşi mincinoşi; vor face semne mari şi minuni, până acolo încât să înşele, dacă va fi cu putinţă, chiar pe cel aleşi.” Matei 24:24.
Starea spirituală a unor oameni este influenţată de anumite fapte senzaţionale şi spectaculoase care apelează la emoţiile lor. Aceasta va constitui întotdeauna o bună armă în mâna duşmanului nostru. Aş dori să vă amintesc că minunile şi întâmplările senzaţionale nu sunt neapărat dovada puterii lui Dumnezeu.
În Apocalipsa capitolul 13 ni se arată clar că există o putere apostaziată care face minuni mari, până acolo încât să coboare foc din cer pe pământ sub privirile oamenilor, amăgind pe locuitorii pământului prin minunile pe care le face înaintea fiarei. Această putere porunceşte locuitorilor pământului ca ei să facă o icoană fiarei care a avut rana de moarte şi acum trăieşte. Această putere are capacitatea de a face minuni – nu iluzii care par a fi minuni, ci adevărate minuni. Și cele trei duhuri necurate, ca nişte spirite de broaşte, ca nişte duhuri de demoni, fac minuni şi merg la împăraţii pământului şi la lumea întreagă, ca să-i adune pentru bătălia din ziua cea mare a lui Dumnezeu.
În Luca 3 citim despre o femeie care a fost stăpânită de Satana timp de mulţi ani. Isus a eliberat-o într-o zi de Sabat. Unii din mulţime au comentat şi s-au plâns. Dar Isus le-a zis: „Oare nu era potrivit ca această femeie care a fost posedată de Satana să fie eliberată?” Dacă Satana are puterea să ţină pe cineva legat, atunci este raţional să ne aşteptăm ca în unele cazuri El să poată şi dezlega acele legături.
Ştim că Iov a fost umplut de bube şi ştim de asemenea şi de unde veneau aceste bube. Dacă diavolul este în stare să producă stimulul care determină apariţia bubelor, el trebuie să fie în stare şi să facă să înceteze acţiunea stimulului, lăsând astfel ca puterea regeneratoare a corpului omenesc să aducă vindecarea. Cunoaştem şi istorisirea lui Faraon şi a vrăjitorilor lui de la curte pe deoparte, şi Moise şi Aron de cealaltă. Ne amintim despre prefacerea toiegelor lor în şerpi. Avem dovezi, bazate pe premiza că cel rău nu poate crea, că toiegele vrăjitorilor nu s-au preschimbat în şerpi adevăraţi ci doar păreau astfel. Chiar dacă el nu poate crea, este sigur că poate realiza o imitaţie reuşită. Toate acestea ne conduc la concluzia că temelia credinţei noastre trebuie să fie în Isus şi în necesitatea legăturii cu El, şi nu în fapte spectaculoase.
