El le-a răspuns: „Nu este treaba voastră să știți vremurile sau soroacele; pe acestea, Tatăl le-a păstrat sub stăpânirea Sa. Ci voi veți primi o putere, când Se va coborî Duhul Sfânt peste voi, și-Mi veți fi martori în Ierusalim, în toată Iudeea, în Samaria și până la marginile pământului.”
Faptele apostolilor 1:7,8
În 1870, Ellen White, împreună cu soțul ei, a călătorit prin toată țara, vizitând biserici, conferințe și tabere. În tot acest timp a continuat să scrie cu perseverență.
În anul 1880, după ce și-a pierdut soțul, Ellen a continuat lucrarea singură, deși, așa cum spunea adesea, „niciodată nu sunt cu adevărat singură”. A stat o vreme în Basel, Elveția, și a călătorit prin toate țările europene, unde deja avea activități misionare. În 1887, a participat la prima tabără europeană de la Moss, Norvegia.
Întoarsă în Statele Unite, a continuat să scrie și să predea. Apoi, împreună cu fiul ei, Willie, a plecat în Australia. Acolo s-a implicat direct în misiune și a contribuit la înființarea mai multor școli și instituții.
În august 1892, s-a deschis Școala Biblică Australiană, iar ea a rostit un discurs memorabil la inaugurare. Ea a spus atunci: „Aceeași lucrare trebuie realizată în Australia, Noua Zeelandă, Africa, India, China și insulele mării, așa cum a fost realizată în țara noastră.”
Pe măsură ce anii au trecut, Ellen nu a încetinit prea mult ritmul. A contribuit la înființarea mai multor școli, a continuat să călătorească, să scrie și a încurajat mutarea sediului bisericii de la Battle Creek într-un loc de pe coasta de est.
A oferit sfaturi înțelepte în timpul crizei din 1888, care a marcat un moment delicat pentru conducerea bisericii.
Ea a continuat să lucreze pentru Domnul cu aceeași convingere. Chiar și la vârsta înaintată, când trupul ei era slăbit, voința și credința ei erau neclintite.
Dumnezeule răbdător, Tu, care nu dorești ca nimeni să piară, ci ca toți să ajungem la Tine, îți mulțumesc pentru exemplul credincioșilor care nu au încetat să lucreze, chiar și în slăbiciune. Fă-mă un martor statornic al speranței Tale, până în ziua când așteptarea se va sfârși și Te voi vedea venind pe nori.
