Preaiubitule, doresc ca toate lucrurile tale să-ți meargă bine, și sănătatea ta să sporească tot așa cum sporește sufletul tău.
3 Ioan 1:2
În 1860, întrebarea dacă mișcarea adventistă trebuia sau nu să devină o biserică organizată a stârnit o dezbatere aprinsă. Timp de trei ani, oamenii au studiat, s-au rugat și au discutat cu seriozitate. Atât James, cât și Ellen White considerau că organizarea era necesară. Deja, în douăzeci de ani, câteva mii de credincioși adventiști au ajuns să accepte Sabatul. Însă întrebarea rămânea: Cum ar putea acești oameni să funcționeze fără o structură clară?
Unii se temeau că o biserică organizată ar putea deveni o instituție rigidă, asemenea altor denominațiuni. Nu voiau liste, reguli sau ierarhii care să înăbușe libertatea spirituală. Dar Ellen White a scris cu blândețe și claritate că ordinea este lucrarea lui Dumnezeu, nu a omului. „Dumnezeu este un Dumnezeu al rânduielii, nu al confuziei.”
În primii ani, mulți au ajuns să înțeleagă adevărul despre a doua venire, Sabatul și judecata de cercetare. Dar nimeni, cu excepția lui Joseph Bates, nu acorda o importanță deosebită problemelor de sănătate.
În iunie 1863, la scurt timp după prima Conferință Generală a Adventiștilor de Ziua a Șaptea, Ellen White a primit o viziune despre reforma sănătății. I s-a explicat clar că, dacă cineva dorea să aibă claritate în gândire pentru a înțelege Cuvântul lui Dumnezeu și energia necesară pentru a-l trăi, era important să aibă grijă de trup. A început prin a aplica aceste principii în propria viață, renunțând la obiceiuri nesănătoase și învățându-i și pe alții să trăiască în armonie cu legile divine ale sănătății.
În anul următor, a fost înființat Institutul de Reformă a Sănătății din Vest, la Battle Creek. Acesta a devenit mai târziu faimosul Sanatoriu Battle Creek, care a salvat mii de vieți și a reprezentat un model al sănătății, pentru care Biserica Adventistă este cunoscută până în ziua de azi. Astfel, principiul reformei sănătății, alături de Sabat și de Evanghelia veșnică, a fost una dintre cele mai vizibile mărturii ale credinței adventiste: o dovadă că Dumnezeu dorește restaurarea omului întreg: trup, minte și suflet.
Duhule Sfânt, vreau ca trupul meu să fie templul Tău. Știu că sunt lucruri pe care le-aș putea îmbunătăți, fie că este vorba de obiceiurile alimentare, fie de obiceiurile gândirii. Întărește-mi credința și fă-mă, Doamne, un exemplu al unei vieți sănătoase și sfinte, pentru slava Ta și binele celor din jur.
