Cei doisprezece au adunat mulțimea ucenicilor și au zis: „Nu este potrivit pentru noi să lăsăm Cuvântul lui Dumnezeu ca să slujim la mese. De aceea, fraților, alegeți dintre voi șapte bărbați vorbiți de bine, plini de Duhul Sfânt și înțelepciune, pe care îi vom pune la slujba aceasta.
Faptele apostolilor 6:2,3
Biserica creștea cu fiecare pas. Lucrarea pe care Isus i-o încredințase — aceea de a fi o lumină în lume, un simbol al iubirii și al grijii divine — depășea puterile primilor lideri. Așa că au fost aleși diaconi. În acel moment, sarcinile au fost împărțite: unii urmau să predice, iar alții să se îngrijească de oameni, în special de cei săraci și nevoiași. Desigur, rugăciunea rămânea datoria tuturor. Nimeni nu putea face nimic în lucrarea lui Dumnezeu fără multă rugăciune.
Astfel, au ales șapte bărbați, iar unul dintre ei avea să rămână vestit până astăzi: Ștefan.
În mod evident, chiar dacă a fost ales ca diacon, el era capabil să vorbească și să predice. Când s-a ridicat să predice, nu a rostit o simplă lecție, ci un adevăr care a rămas înscris pentru totdeauna în istoria poporului lui Dumnezeu.
Cuvintele sale au tulburat însă conducătorii religioși, care nu doreau decât să-l reducă la tăcere. Și-au acoperit urechile și l-au acuzat de blasfemie împotriva lui Dumnezeu. A fost târât în fața Sinedriului, iar acolo a ținut cea mai frumoasă și curajoasă predică a vieții sale — povestind istoria credincioșiei lui Dumnezeu față de poporul Său. Când a fost condamnat, chipul lui a strălucit ca al unui înger. În timp ce pietrele loveau, privirea lui nu se cobora spre ura oamenilor, ci urca spre cer. Ștefan a spus: „Iată, văd cerurile deschise și pe Fiul Omului stând la dreapta lui Dumnezeu.” A fost prima mărturie despre Isus, înălțat la tronul ceresc.
Un tânăr stătea în apropiere, păzind hainele celor ce aruncau cu pietre. Nu știa, dar devenea martorul unei semințe care avea să rodească mai târziu — Saul din Tars, viitorul apostol Pavel. El nu bănuia atunci că Dumnezeu avea planuri mari chiar pentru el.
Credinciosule Păzitor al timpului, Tu ești Singurul care cunoști ceasul adevărat. Nu vreau să-mi țin ochii pe lume, ci pe Tine. Te rog, nu mă lăsa niciodată să privesc nepăsător la suferința celor care Te slujesc. Fă-mă plin de har și de curajul Tău, ca Ștefan — copilul Tău care spune adevărul, chiar și atunci când lumea tace.
