Am auzit glasul Domnului, întrebând: „Pe cine să trimit și cine va merge pentru Noi?” Eu am răspuns: „Iată-mă, trimite-mă!”
Isaia 6:8
În Ypsilanti, Michigan, doi tineri frecventau o școală pentru a deveni profesori: Ellen S. Edmonds și E.B. Lane. S-au îndrăgostit, s-au căsătorit și au cumpărat o fermă în Bedford, hotărâți să ducă o viață liniștită. Inimile lor erau însă atrase de chemarea lui Dumnezeu. Citeau revista Review and Herald și simțeau că sunt chemați la o lucrare mai înaltă, să slujească în mod direct.
A fost o decizie grea. S-au rugat mult, și în cele din urmă, au decis să-și vândă ferma, spunând: „Să vedem ce va face Dumnezeu”, iar Ellen White a confirmat chemarea lor într-o viziune, spunând că Dumnezeu îi trimitea să lucreze pentru mântuirea sufletelor.
Ellen și soțul ei au ascultat. Și-au vândut casa și au intrat în slujire, iar E.B. a primit imediat licența de predicator. Dar, el nu a lucrat singur. Ellen l-a ajutat. Predica, vizita familii, îi încuraja pe credincioși și se ruga pentru ei. Mulți au mărturisit că predicile lui Ellen ajungeau direct la inimă. Era pline de har și de puterea Duhului Sfânt.
Au călătorit prin mai multe state, adesea în condiții grele. Chiar și după moartea unui copil și boala doamnei Lane, ei au rămas credincioși chemării. În 1878, Conferința Generală i-a acordat și lui Ellen Lane o legitimație de lucrător biblic. Ea a fost una dintre primele femei care a primit o astfel de recunoaștere. Mai târziu, Conferința Michigan i-a reînnoit licența la o tabără de rugăciune, o recunoaștere clară pentru chemarea și dedicarea ei.
Soții Lane au continuat să lucreze pentru mântuirea sufletelor.
Domnul Lane s-a îmbolnăvit grav. La început, nu i-a spus soției sale, pentru că nu voia să-i întrerupă întâlnirile. Dar curând a înțeles că situația era serioasă, așa că i-a trimis vestea. Era mai grav decât credea. A murit aproape imediat.
Ellen a fost zdrobită de durere. Totuși, după o vreme, s-a ridicat din nou. Știa că își va revedea soțul în ziua revenirii lui Isus și că, până atunci, nu este niciodată cu adevărat singură, pentru că Dumnezeu era cu ea. Și-a reluat lucrarea cu același curaj și entuziasm.
Dumnezeule al inimilor îndurerate, vreau să lucrez împreună cu Tine. Te rog, umple-mi inima cu pacea Ta atunci când durerea este prea mare. Amintește-mi mereu că niciodată nu sunt singur, pentru că Tu mergi înaintea mea și iubirea Ta rămâne neschimbată.
