RUGĂCIUNE ASCULTATĂ

Dimineața, eu îmi îndrept rugăciunea spre Tine și aștept.
Psalmii 5:3

Mi-am introdus cardul în bancomat și a apărut un anunț care mă informa că aparatul nu funcționa în acel moment și să încerc din nou mai târziu. Am încercat din nou, dar rezultatul a fost același. Nu am plecat, dar alte persoane care au încercat s-au confruntat cu același eșec. O doamnă care aștepta în spatele meu a făcut un pas înainte după ce mi-am retras cardul. Fiind destul de aproape de ea, am observat că îl introdusese greșit. M-am apropiat și i-am arătat cum să corecteze eroarea, dar, pentru că a apărut același anunț, s-a întors supărată și a plecat. Am scos rapid din geantă o carte preferată despre Hristos și i-am oferit-o, împreună cu câteva cuvinte de încurajare.

Ea s-a uitat la carte și a zâmbit, observând numele autorului. „Ești adventistă!”, a exclamat ea. I-am spus că sunt, iar ea a continuat: „Dacă ai ști de cât timp mă rog ca Dumnezeu să-mi aducă în cale o adventistă, ca să pot vorbi cu ea și să-mi clarifice diverse probleme.”

Ne-am îndepărtat de bancomat, iar ea mi-a spus că era dintr-un oraș de provincie din apropiere. Familia ei a avut un incendiu în casă și i-a lăsat pe ea și pe soțul ei să repare pagubele. În timp ce își spunea povestea, Duhul Sfânt mi-a amintit de o poveste pe care o citisem recent din devoționalul meu zilnic și i-am relatat-o.

Într-o zi, o furtună a distrus întreaga recoltă a unui fermier. Împreună cu fiul său, care era un băiețel la acea vreme, a început să cânte o cântare de laudă, fără să se certe cu Dumnezeu pentru pagubele produse de furtună. Dumnezeu i-a ajutat și au reușit să facă față nevoilor familiei. Anii au trecut. Fiul fermierului a devenit pastor și, într-o zi, în timp ce își asculta fiul predicând, un gând i-a trecut prin minte. În anul în care își pierduse recolta, adevărata recoltă fusese fiul său! Influența puternică a atitudinii tatălui în fața suferinței și a calamităților l-a marcat pe fiul său și i-a influențat alegerile pe care le-a făcut în viață pentru totdeauna.

Această doamnă a ascultat cu ochii înlăcrimați. Am îndrumat-o să studieze în rugăciune Scripturile și am îndemnat-o să meargă la cursul de botez, unde i se va răspunde la toate întrebările. Vă rog să mijlociți pentru ea și familia ei, pentru mântuirea lor, pentru ca ei să devină stele în Împărăția lui Hristos pentru eternitate.

autor: Magdalena Toma

Karen Pearson
Karen Pearson
Când Isus mergea alături de cei doisprezece, El le-a văzut oboseala și le-a înțeles sentimentul de copleșire. Viața în Palestina era grea sub dominația Imperiului Roman, iar liderii lor spirituali îi împovărau cu cerințe inutile. Isus le cunoștea oboseala și le-a promis: „Eu vă voi da odihnă!” (Matei 11:28). El știa că ei tânjeau după Casa și a promis: „Mă voi întoarce” (Ioan 14:3). Nu s-au schimbat multe în secolele care au trecut. Suntem obosiți. Viața este grea în climatul politic polarizat de astăzi. Nu există nimic pe această planetă risipitoare care să ne poată satisface nevoile cele mai profunde sau să ne împlinească speranțele cele mai dragi. Dar promisiunile lui Dumnezeu rămân valabile. El dă odihnă celor obosiți și ne amintește că suntem aproape de casă! „Încă puţină, foarte puţină vreme, şi Cel ce vine va veni şi nu va zăbovi.” (Evrei 10:37). Așadar, ca femei credincioase, „Să ţinem fără şovăire la mărturisirea nădejdii noastre, căci credincios este Cel ce a făcut făgăduinţa.” (Evrei 10:23). Suntem aproape acasă!

Primește în fiecare zi pe Telegram devoționalul preferat. Citește mai multe aici.

Ascultă podcastul Devoționale Audio

Publicate astăzi
Articolul precedent
Articolul următor