El le-a răspuns: „Iată, când veți intra în cetate, vă va ieși înainte un om, ducând un urcior cu apă; mergeți după el în casa în care va intra și spuneți stăpânului casei: «Învățătorul îți zice: ’Unde este odaia pentru oaspeți în care să mănânc Paștele cu ucenicii Mei?’» Și are să vă arate o odaie mare de sus, așternută gata: acolo să pregătiți Paștele.”
Luca 22:10-12
Ce poveste interesantă! Cine era acest om? Este clar că Isus nu Se așteaptă ca ucenicii să-l cunoască. El le-a spus simplu: „Duceți-vă la casa lui cutare.” Totuși, este clar că Isus știa că omul acela va fi pregătit dinainte și că ucenicii aveau să-l recunoască imediat.
Era cineva care L-a ascultat pe Isus, urmându-l în mulțime? Sau un om căruia Isus îi făcuse o minune?
Cu siguranță, a fost un om care a slujit. Nu doar el, ci întreaga Sa familie. El a fost cel care a oferit locul în care Isus și ucenicii Săi au luat Cina cea de Taină. Acesta a fost doar începutul. După răstignire, acolo s-au ascuns ucenicii, iar mai târziu, în aceeași cameră s-au strâns din nou pentru a se ruga. De aceea, locul acela a rămas cunoscut ca „odaia de sus”.
Așadar, proprietarul acestei case a pus, fără să știe poate, bazele primei biserici creștine. El a oferit un spațiu pentru prezența lui Dumnezeu, iar acel gest tăcut a devenit parte din istoria mântuirii. Și de atunci, Dumnezeu continuă să folosească oameni obișnuiți, case obișnuite, inimi obișnuite — pentru a-Și face lucrarea sfântă.
Dar Dumnezeu știa cine era. Domnul i-a știut numele, chiar dacă lumea l-a uitat. Fapta lui tăcută a rămas scrisă în cartea cerului. Pentru ochii oamenilor, a fost doar o cameră pregătită. Pentru Dumnezeu, a fost un loc plin de prezența Sa. În Împărăție, gesturile mărunte au greutate de veșnicie.
Mare Dăruitor, printre cele mai frumoase daruri pe care ni le oferi este șansa de a dărui și noi, cu bucurie, fără pretenții, fără așteptări. Îți mulțumesc pentru tot ce mi-ai dat, chiar și pentru lucrurile mici, care pot deveni binecuvântări mari atunci când sunt puse în slujba Ta. Ajută-mă să fiu ca acel om necunoscut, gata să deschid ușa, să pregătesc locul și să rămân copilul Tău smerit. Curăță-mi inima și fă-mă „curățit și pregătit” pentru slujire.
