Nimic nu este explicat mai clar în Scriptură ca faptul că Dumnezeu n-a fost în niciun fel răspunzător pentru apariţia păcatului; răzvrătirea nu a luat naştere în urma unei retrageri arbitrare a harului divin sau a vreunui defect al guvernării lui Dumnezeu. Păcatul este un intrus, pentru a cărui existenţă nu se poate găsi niciun motiv. Este misterios, inexplicabil. A-l scuza înseamnă a-l apăra.
Noi avem un singur Apărător, un singur Mijlocitor care poate să ierte fărădelegea. Să nu ni se umple atunci inimile cu recunoştinţă faţă de Acela care L-a dat pe Isus ca jertfă de ispăşire pentru păcatele noastre?
Înainte să-i judecăm pe alţii, prima lucrare a noastră este să veghem şi să ne rugăm, să declarăm război relelor din inimile noastre prin harul lui Hristos.
Sângele lui Isus pledează cu putere şi eficienţă pentru cei necredincioşi, pentru cei răzvrătiţi, pentru cei care păcătuiesc împotriva marii lumini şi iubiri. Satana stă la dreapta noastră ca să ne acuze, iar Apărătorul nostru stă la dreapta lui Dumnezeu ca să pledeze pentru noi. El nu a pierdut niciun caz ce I-a fost încredinţat.
Să nu lăsăm să treacă nicio zi fără să vindecăm şi să reparăm răni vechi. Să cultivaţi dragostea şi să nu vă iasă de pe buze niciun cuvânt de bănuială rea. Închideţi rapid uşa aceasta şi lăsaţi-o închisă; deschideţi uşa unde domneşte Hristos şi lăsaţi-o deschisă.
În timp ce Isus slujeşte în sanctuarul de sus, El este, prin Duhul Lui cel Sfânt, şi slujitor în biserica de pe pământ. Pentru ochiul fizic, El este departe, dar de fapt se împlineşte făgăduinţa pe care El a dat-o la înălţare: „Iată că Eu sunt cu voi în toate zilele, până la sfârşitul veacului” (Matei 28:20).
Armate invizibile de lumină şi putere sunt alături de cei slabi şi umili, care cred şi invocă făgăduinţele lui Dumnezeu. Heruvimii, serafimii şi îngerii care excelează în putere - de zece mii de ori zece mii şi mii de mii - stau la dreapta Sa.
Fiecare avertizare, fiecare mustrare şi fiecare îndemn care ni se dau prin Cuvântul lui Dumnezeu sau prin trimişii Săi reprezintă o bătaie la uşa inimii. Este glasul lui Isus, care cere să intre. Cu fiecare bătaie neluată în seamă, dispoziţia de a deschide slăbeşte.
O luptă aprigă îi aşteaptă pe cei care vor să-şi supună tendinţele rele ce caută supremaţia. Pregătirea este o acţiune personală. Nu suntem mântuiţi în grup. Puritatea şi consacrarea unuia nu vor compensa lipsa acestor calităţi la altul. Deşi toate popoarele trebuie să se prezinte la judecată înaintea lui Dumnezeu, El va examina cazul fiecărei persoane cu o aşa minuţiozitate de parcă n-ar mai exista altă fiinţă pe pământ.
Nu ne-a mai rămas decât puţin timp în care să lucrăm pentru Dumnezeu. Nimic nu ar trebui să fie prea scump pentru a-l jertfi în scopul salvării turmei risipite şi sfâşiate a lui Isus. Cei care fac acum un legământ cu Dumnezeu prin jertfă vor fi în curând strânşi şi duşi acasă, pentru a se bucura de o răsplată bogată şi a avea o nouă împărăţie în veci de veci.
