Chiar când cerurile sunt ca arama deasupra capului tău, ai curaj. Aceasta nu este o dovadă a lipsei tale de credinţă. În măsura în care vei continua să-L cauţi pe Isus şi să mijloceşti înaintea lui cu stăruinţă, razele luminii Sale vor apărea din nou ca să-ţi îmbărbăteze inima.
Dacă eu voi continua să urmăresc părtăşia cu Dumnezeu, dacă voi profita de privilegiul ce mi se oferă de a-L cunoaşte pe El, atunci El va duce la bun sfârşit acea lucrare pe care a început-o în mine, şi mă va susţine cu siguranţă şi tărie în marea încercare finală.
Mulţi îşi închipuie că pot face faţă oricărei furtuni, dar în cele din urmă se îneacă în cada de baie. Inima este nespus de înşelătoare. De aceea Dumnezeu, în iubirea lui, îngăduie să vină peste noi ispite şi încercări pentru ca noi să vedem lucrurile în adevărata lor lumină.
Un copac din pădure pare destul de zdravăn pe dinafară, şi totuşi el poate fi putred pe din lăuntru. Nimeni nu poate face diferenţa până nu izbucneşte furtuna şi-l trânteşte la pământ. Furtuna nu schimbă copacul putred într-unul sănătos şi nici invers. Ea doar descoperă adevărata stare a fiecărui copac.
Când lucrurile merg bine, este mai greu de văzut dacă cineva are sau nu credinţă adevărată. Dar când va bate vântul, când va veni furtuna, numai credinţa adevărată va putea face faţă crizei.
Noi nu ne dăm seama că este de fapt o binecuvântare să treci prin felurite încercări înainte de a da piept cu marea încercare finală. Este avantajos să lupţi cu furtuna până când nu vine uraganul. Este de folos să înveţi să te iei la întrecere cu nişte atleţi înainte de a te întrece cu caii.
Ar fi mult mai de folos pentru noi ca în locul unei simple citiri a Bibliei în scop informativ, să ne rugăm pentru a dobândi înţelegerea ei; să ne rugăm pentru a fi făcuţi în stare să discernem uneltirile Satanei care încearcă să ne înfăţişeze o imagine deformată a caracterului lui Dumnezeu.
Simpla acceptare cu intelectul a anumitor adevăruri biblice nu va fi niciodată suficientă. Până şi dracii fac aceasta. Credinţa care mântuieşte se referă la puternica încredinţare care vine numai ca rezultat al unei legături personale cu Isus Hristos.
Adesea noi nu ne simţim prea confortabil în prezenţa unui Dumnezeu care face să cadă ploaie şi peste cei drepţi şi peste cei nedrepţi. Dar darurile lui Dumnezeu izvorăsc din bunătatea Sa şi din dorinţa Sa de a ne binecuvânta potrivit cu nevoile noastre.