Noi trebuie să ajungem într-o relaţie de intimitate Sfântă cu Răscumpărătorul lumii. Noi trebuie să devenim una cu Hristos, după cum El este una cu Tatăl. Ce minunată transformare ar putea experimenta poporul lui Dumnezeu dacă ar trăi în comuniune cu Fiul lui Dumnezeu!
Îndreptăţirea prin credinţă este temelia mântuirii, iar sfinţirea prin credinţă reprezintă înălţarea zidurilor. Zidurile nu pot rezista fără temelia potrivită, iar temelia însăşi nu-ţi poate sluji ca adăpost.
Deşi Hristos a luat asupra Sa toate infirmităţile şi slăbiciunile noastre, El a trăit o viaţă fără păcat, făcând fapte care au plăcut întotdeauna Tatălui Său. Nu numai că n-a avut păcat, dar El nu a fost un păcătos. El a iubit neprihănirea şi a urât fărădelegea.
Isus devine un exemplu pentru noi mai ales când considerăm problema păcatului ca pe o chestiune de relaţie şi nu de comportament. Problema de bază este legătura cu Dumnezeu, şi dependenţa de El, şi nu faptul că trebuie să ne controlăm mai bine.
Viaţa lui Isus a fost o viaţă trăită ca rezultat al unei legături de credinţă cu Tatăl. El a devenit un puternic exemplu despre faptul că acelaşi lucru este posibil şi pentru noi. Nici măcar minunile Lui n-au fost înfăptuite prin puterea Lui dumnezeiască. Ele au fost realizate prin credinţă şi rugăciune.
Isus n-a folosit niciodată avantajul pe care L-a avut de a se fi născut Dumnezeu. El Şi-a trăit viața aşa cum şi noi trebuie să ne-o trăim, depinzind de Tatăl Său şi de legătura cu El.
Isus a luat asupra Sa natura umană nu sub forma în care Adam a fost creat, ci şi cu slăbiciunile şi degenerarea care au fost aduse de păcat. El Şi-a trăit viaţa în aceleaşi condiţii în care trebuie s-o trăim şi noi, şi anume depinzând de puterea lui Dumnezeu. El n-a avut nici un avantaj faţă de noi.
Omul abandonează ceva sau pe cineva mult mai repede decât o face Dumnezeu. Ce Dumnezeu minunat avem! El nu ne tratează aşa cum ne tratează semenii noştri, ci continuă să ne ofere nenumărate dovezi ale harului şi iubirii Sale.
Răbdarea lui Dumnezeu va continua până când omenirea va fi pe punctul de a se autodistruge. Dacă priveşti cu atenţie, vei constata că nu suntem departe de acel punct al istoriei. Ca urmare, ceea ce încă nu s-a împlinit se poate împlini în foarte scurt timp.
Viaţa creştină începe în momentul îndreptăţirii, atunci când noi acceptăm pentru prima oară harul Său mântuitor. Continuând să acceptăm zilnic harul Său, relaţia continuă. Este ca şi în căsnicie. Ce e mai important, să te căsătoreşti sau să rămâi căsătorit?
