David nu a tremurat în fața campionului filistenilor. El era conștient că luptă pentru onoarea lui Dumnezeu și pentru eliberarea lui Israel, și inima sa era plină de credință, calm și speranță.
Când s-a întors la Saul, i-a cerut permisiunea să se dezbrace de armura cea grea spunându-i: „Nu pot să merg cu aceasta; nu sunt obișnuit cu ea.” Ce curaj și ce credință neînfricată a dovedit acest simplu păstor înaintea oștirilor israeliților și a filistenilor!
Isus i-a văzut pe Ioan și Andrei urmându-L și i-a primit cu bucurie în locuința Lui umilă. Ei au rămas la El peste noapte, iar când au plecat din prezența Sa, erau pe deplin încredințați cu privire la caracterul și misiunea Sa divină.
Domnul dorește să dea poporului Său o experiență prețioasă… El vrea să-i învețe să-și supună judecata și voința pe deplin Lui. Atunci ei vor vedea și vor ști că prin ei înșiși nu pot face nimic; că Dumnezeu reprezintă totul în toate.
Așa cum turta care se rostogolea a răsturnat cortul pe care a căzut, la fel acei puțini israeliți aveau să-i nimicească pe puternicii lor dușmani, atât de numeroși. Domnul Însuși a îndrumat mintea lui Ghedeon spre un plan pe care acesta l-a pus degrabă în aplicare.
Cei care au luat apă cu mâinile erau doar trei sute din cele zece mii; și totuși aceștia au fost cei aleși, iar grosul oștirii a fost îndemnat să se întoarcă acasă. Oamenii după voia lui Dumnezeu erau puțini, însă aceștia nu îngăduiau ca propriile lor nevoi să-i împiedice să-și îndeplinească datoria.
Domnul nu alege întotdeauna pentru lucrarea Sa oamenii cu talentele cele mai remarcabile, ci îi alege pe aceia pe care îi poate folosi cel mai bine. El folosește bărbați și femei pentru a fi colaboratori ai Săi, însă nimeni să nu-și imagineze că sunt indispensabili pentru lucrarea lui Dumnezeu și că El nu Se poate lipsi de ei.
Când mulțimea idolatră striga și cerea moartea lui Ghedeon, Ioas a luat poziție neînfricat în apărarea sa și s-a străduit să arate poporului cât de lipsiți de putere și nevrednici de încredere sau adorare erau dumnezeii lor: „Oare este datoria voastră să apărați pe Baal? Voi trebuie să-i veniți în ajutor?”
Lui Ghedeon i s-a poruncit să dărâme altarul și să taie stâlpii care îl înconjurau și în locul acestuia să ridice un altar lui Iehova pe vârful stâncii pe care fusese mistuită jertfa pentru Domnul. Ghedeon a îndeplinit cu credincioșie toate aceste lucruri, dar le-a făcut noaptea, ca să nu fie silit să renunțe în cazul că le-ar fi făcut ziua.
