Dacă suntem conștienți de durerea profundă pe care păcatele noastre au cauzat-o Tatălui ceresc, dacă recunoaștem că suntem responsabili pentru erorile grave pe care le-am comis, atunci suntem pe drumul cel bun. Suntem aproape de Împărăția cerurilor.
Sunteți conștienți că avem profundă nevoie de iertarea divină? Că niciun merit nu este suficient de valoros ca să ne mântuim prin el? Dacă este așa, ne așteaptă o veste bună. Domnul ne dă ceea ce ne dorim cu atâta ardoare: îndreptățirea prin credința în Isus Hristos.
Isus nu i-a numit niciodată „fericiți” pe cei care se presupune că sunt încununați de succes sau demni de onoare în această lume. Dimpotrivă, i-a considerat fericiți și binecuvântați pe cei ce se bucură de o relație autentică cu Dumnezeu. Astăzi, să cerem Domnului să ne ajute să luăm decizii bune, astfel încât să fim fericiți.
„În prezența unui astfel de Învățător, cu o asemenea ocazie de educație divină, ar fi o nebunie să căutăm o educație despărțiți de El. Să ne întoarcem de la Izvorul de apă vie și să săpăm puțuri crăpate, care nu țin apa?” (Educație, p. 66) Să acceptăm astăzi marile învățături ale lui Isus!
Misiunea bisericii nu poate rămâne străină de situația reală a lumii. Trebuie să fim atenți la ceilalți cu preocupare și compasiune, mai ales când sunt în suferință. Trebuie să fim solidari și, în măsura în care este posibil, responsabili. Isus a venit în lume din dragoste și compasiune față de omenire.
Isus a recurs la Scripturi. Și-a prezentat programul mesianic de acolo, din textul profeției. Era vorba de un plan de reabilitare a omului, valabil nu doar pentru poporul evreu, ci pentru întreaga omenire. Un program inspirat de Duhul Sfânt, pentru împlinirea căruia era nevoie de învestitura Sa.
Isus, Lumina, a coborât în peșteră ca oricare alt prizonier al ei și a luminat-o. El a fost „Lumina lumii”, „viața și lumina oamenilor”, „adevărata lumină care luminează pe oricine”. Datorită Lui suntem astăzi „copii ai luminii”, „lumini în lume”. Să luminăm astăzi viața altora. Să Îl reflectăm pe Isus.
În fortăreața speranței în care suntem captivi, stăm în mâinile unui Dumnezeu atotputernic, la adăpostul aripilor Sale și sub ocrotirea Lui, trăind bucuria speranței în viață veșnică.
Adevărata sfințire vine prin punerea în practică a principiului iubirii. „Adevărata sfințire înseamnă iubire desăvârșită, ascultare desăvârșită, o desăvârșită conformare față de voința lui Dumnezeu” Să Îi cerem lui Isus să ne ajute să îi iubim pe semeni.
