Discreție, modestie, liniște, simplitate, atitudine rezervată, „să nu ştie stânga ta ce face dreapta”, recunoașterea altora și a meritelor lor, „pentru ca în toate lucrurile să fie slăvit Dumnezeu”, aceasta ar trebui să fie atitudinea celor ce reprezintă Numele Său.
Să Îi cerem astăzi lui Dumnezeu să ne ajute să ne îmbunătățim aptitudinile și să dobândim obiceiuri mai bune cu privire la muncă. Și, când circumstanțele vor apărea, vom fi pregătiți să ne bucurăm de oportunități.
Deși unii intelectuali străluciți încearcă să ne convingă că ateismul este singura consecință logică și rațională a cunoașterii, ființa umană comună și obișnuită continuă să găsească în credință această speranță a unei supraviețuiri în fața morții, speranță la care nu a putut niciodată să renunțe.
Totuși, „philadelphia” se poate răci și chiar pierde, așa că Pavel recomandă în Epistola către evrei: „Stăruiţi în dragostea frăţească.” Să păstrăm „philadelphia”, pentru că pot să spun din proprie experiență că este unul dintre cele mai bogate privilegii pe care le avem, ca adventiști.
Semnele venirii Domnului sunt tot mai evidente. Să continuăm să proclamăm revenirea Sa și să arătăm lumii că singura speranță și mântuire a planetei se află în stabilirea Împărăției lui Dumnezeu în această lume.
Ce s-ar alege de noi fără harul lui Dumnezeu? Totuși este în ceruri un Dumnezeu care, dinainte de întemeierea lumii, are din abundență rezerve de har pentru fiecare dintre copiii Lui, așa încât „unde s-a înmulţit păcatul, acolo harul s-a înmulţit şi mai mult”
A-i ocroti pe cei în vârstă și a lupta pentru demnitatea lor sunt semne importante că o societate este echitabilă și civilizată. În același timp, biserica este chemată să promoveze respectul față de acest sector al populației. Să acționăm şi noi, astăzi, în sensul acesta!
Când urmăm exemplul Lui, trecem de la o existență condamnată la dispariție la o experiență de viață cu perspective de veșnicie. Pentru că „cine nu iubeşte rămâne în moarte”. Iubirea costă foarte mult, inclusiv ură, intoleranță și persecuție. Dar a nu iubi înseamnă moarte.
Creștinii trebuie să fie mesageri ai păcii, acea pace care transformă viața, care este personală și care poate fi inspirată și altora. Pentru Hristos, cel mai bun susţinător al nonviolenței, nicio circumstanță periculoasă, nu justifică uciderea unui semen, chiar dacă este vorba despre un dușman.
