Microfoane pentru nebuni

Negreşit, n-avem îndrăzneala să ne punem alături sau în rândul unora din aceia care se laudă singuri. Dar ei, prin faptul că se măsoară cu ei înşişi şi se pun alături ei cu ei înşişi, sunt fără pricepere. (2 Corinteni 10:12)

Ascultă ediția audio aici.

Titlul de astăzi îi este atribuit filozofului danez Søren Kierkegaard (1813–1855). Este ca o premoniție despre epoca noastră. O epocă în care relativismul a ajuns la triumful mascaradei asupra adevărului, o microlume în care superinformațiile abundă de superficialitate, extravaganță și absurd. Lumea contemporană s-a transformat într-o mare farsă, la care contribuie, în definitiv, media de scandal, cu telenovelele și reality show-urile ei, și multe alte emisiuni de televiziune. Spre deosebire, lui Shakespeare îi este atribuită o altă frază celebră: „Iarba crește noaptea.” Adică în liniște, ca toate lucrurile mari și importante, fără ca nimeni să îi acorde atenție, fără strălucire sau zgomot. Din cauza unui marketing disproporționat, astăzi suntem condamnați să vedem realitatea prin oglinzi deformate.

Dar nu aș vrea să mă limitez la a critica felul în care ni se oferă informația despre timpul nostru, pentru că vreau să mă refer și la atitudinea îndoielnică a celor cărora, așa cum spune Isus, le place să aibă locurile de cinste, a celor care dau pomană sau care se roagă pentru a fi văzuți și auziți, a celor care, după cum relatează Pavel, merg la biserică pentru a fi acoperiți de laude, se măsoară după propriile standarde și se compară cu ei înșiși. Uneori ne folosim de statistici și de informații, afișăm cu ostentație resursele de care dispunem, arătăm orgoliu spiritual față de cei cu care suntem în dezacord, facem în mod inconștient discriminare între săraci și bogați (Iacov 2:2-3), iar aceste atitudini se pot converti în fapte sau gesturi de mândrie sau de înălțare personală.

Discreție, modestie, liniște, simplitate, atitudine rezervată, „să nu ştie stânga ta ce face dreapta”, recunoașterea altora și a meritelor lor, „pentru ca în toate lucrurile să fie slăvit Dumnezeu” (1 Petru 4:11; Coloseni 3:17), aceasta ar trebui să fie atitudinea celor ce reprezintă Numele Său. Ei dispar în umbra lucrării realizate, la fel ca Ioan Botezătorul: „Trebuie ca El să crească, iar eu să mă micşorez” (Ioan 3:30). Ei caută încuviințarea și aprecierea lui Dumnezeu mai mult decât pe cea a „galeriei”, pentru că nu slujesc ca să fie văzuți drept cei-ce-empatizează-cu-semenii-lor (Efeseni 6:6). Numai astfel vom fi acoperiți de umbra Celui Atotputernic, vom primi felicitările din partea lui Dumnezeu și se va împlini Cuvântul Său: „Căci oricine se înalţă va fi smerit şi oricine se smereşte va fi înălţat” (Luca 18:14).

Să ne ajute Domnul să fim discreți și prudenți.

Carlos Puyol Buil
Carlos Puyol Buil
Predicator puternic, scriitor prolific și un om cu o credință puternică. Adăugat la aceasta bunătate creștină, smerenie și o minte interesantă și îl aveți pe Carlos Puyol Buil. Născut în Spania, Carlos a crescut în timpul celui de-al doilea război mondial. Dictatura politică, greutățile economice și foarte puținele oportunități au format în zilele sale de tinerețe un spirit nonconformist, cu viziune pentru un viitor mai bun. Cartea „Dar este un Dumnezeu în ceruri” este o carte apărută la Editura Viață și Sănătate.

Primește în fiecare zi pe Telegram devoționalul preferat. Citește mai multe aici.

Ascultă podcastul Devoționale Audio

Publicate astăzi

Versetul zilei

Urmărește Devoționalul Video

Articolul precedentFacă-se voia Ta
Articolul următorDrumul nostru spre Damasc