Când strigă un nenorocit, Domnul aude și-l scapă din toate necazurile lui.
Psalmii 34:6
Ascultă ediția audio aici.
Analizând starea de om nenorocit, am constatat că ne putem afla în două ipostaze.
În prima situație se găsește omul care nu-și dă seama că e ticălos, nenorocit, sărac, orb și gol și care consideră că se află într-un moment de glorie al vieții lui spirituale: e mulțumit, crede că nu duce lipsă de nimic, a ajuns la o maturitate care îi permite să aibă așteptări de la ceilalți, având o imagine de sine bună și crezând că prin propriile eforturi poate deveni mai bun.
A doua ipostază este cea a omului care își dă seama de limitele sale și, atunci când trece prin situații grele, nu vede calea de ieșire prin sine, ci caută ajutor la Dumnezeu, fără de care ar fi pierdut.
Vestea bună este că Domnul aude și vede atât nevoile unuia, cât și pe ale celuilalt.
Pe cel din prima categorie îl sfătuiește să vină la El pentru a primi „doctorie pentru ochi” (Apocalipsa 3:18), ca să-și vadă starea reală în care se află. În felul acesta îl pregătește pentru următoarele daruri – aurul curățit prin foc și haina albă a neprihănirii –, doar să fie dispus să accepte acest dar fără plată.
În cazul celui din a doua categorie, El merge la pas cu el, îl încurajează, îl mângâie, îi umple inima de speranță, îl scapă din toate necazurile lui și-i dă iarăși viață.
Cuvântul inspirat spune: „Rugați-vă cu mai multă căldură; credeți mai mult! Când vom ajunge să nu ne mai bazăm pe propria putere, să ne încredem în puterea Răscumpărătorului nostru, atunci Îl vom lăuda pe El, care este sprijinul nostru moral” (CH, p. 49).
Doar privind la El vom putea fi biruitori.
Doamne, ajută-mă astăzi să fiu recunoscător/recunoscătoare pentru puterea pe care mi-o dai de a-mi depăși unele limite din viața mea și pentru înțelepciunea de a le accepta pe acelea pe care nu le pot schimba!
autor: Anca Turda
