Copii ai lui Dumnezeu

„Ea a făcut o juruință și a zis: «Doamne, Dumnezeul oștirilor! Dacă vei binevoi să cauți spre întristarea roabei Tale, dacă-Ți vei aduce aminte de mine și nu vei uita pe roaba Ta și dacă vei da roabei Tale un copil de parte bărbătească, îl voi închina Domnului pentru toate zilele vieții lui și brici nu va trece peste capul lui.»” (1 Samuel 1:11)

Ascultă ediția audio aici.

Una dintre cele mai emoționante scene de pe paginile Scripturii este cea care o prezintă pe Ana căzută în genunchi, cu sufletul amărât, vărsându-și oful în rugăciune înaintea lui Dumnezeu și așteptând un răspuns din partea Lui. Însă pe cât de emoționantă este solicitarea sa, pe atât de surprinzător este gândul de a renunța la fiul pe care și-l dorea atât de mult și pentru care se ruga chiar în clipele acelea, închinându-I-l lui Dumnezeu.

Și totuși, dacă ne luăm puțin timp să reflectăm la mesajul din spatele acestei disponibilități aparent absurde, vom descoperi un mare adevăr. Ceea ce Ana ne învață cu privire la binecuvântările primite din partea lui Dumnezeu, inclusiv cu privire la copiii noștri, este faptul că toate acestea Îi aparțin de drept Celui care ni le-a oferit. Da, sunt ale noastre, fie că le-am primit, fie că le-am câștigat punând la lucru talanții pe care tot El ni i-a oferit, dar de drept toate Îi aparțin Lui. Și tocmai de aceea, ca semn al recunoașterii acestei realități, El ne spune: „Adu-ți aminte de ziua de odihnă…” (Exodul 20:8) sau „Aduceți însă la casa vistieriei toate zeciuielile…” (Maleahi 3:10).

Din această perspectivă, gestul Anei își pierde caracterul controversat și capătă sens, provocându-ne să-i privim pe copiii noștri, la nivel de familii, dar și de biserică, într-un mod mai profund, ca fiind ai Lui; să ne raportăm la ei ca daruri din partea lui Dumnezeu pentru familiile noastre și, implicit, pentru familia bisericii.

Lucrează, Doamne, în noi gândul recunoașterii binecuvântărilor Tale, inclusiv prin copiii pe care ni i-ai oferit în familiile noastre și în familia lărgită a bisericii, și fă Tu ca gândul acesta să se materializeze în purtarea noastră de grijă față de ei!

Provocare:

Roagă-te astăzi pentru liderii de tineret din conferința și biserica ta! Dacă ai ocazia, spune-le un cuvânt de încurajare!

Mihai Liviu Papadopol
Conferința Muntenia

Rămâi TÂNĂR! Urmează-Mă!
Rămâi TÂNĂR! Urmează-Mă!
Cât de bine ar fi dacă avantajele pe care le are fiecare vârstă ar fi puse împreună la lucru! Atunci, familia adventistă ar avea un impact semnificativ în societatea românească și în lume. Misiunea divină pentru zilele din urmă este ca inima părinților să se întoarcă spre copii și inima copiilor să fie în armonie cu a părinților lor (Maleahi 4:6). Așa vom putea pregăti calea pentru venirea Domnului Isus Hristos și nu vom obosi, pentru că „omul nostru dinăuntru se înnoiește” în fiecare zi de har.

Primește în fiecare zi pe Telegram devoționalul preferat. Citește mai multe aici.

Ascultă podcastul Devoționale Audio

Publicate astăzi

Versetul zilei

Urmărește Devoționalul Video

Articolul precedentA rostálás ideje
Articolul următorMi-e foame!