Iluzia credinței

    „Domnul zice: «Când se apropie de Mine poporul acesta, Mă cinstește cu gura și cu buzele, dar inima lui este departe de Mine și frica pe care o are de Mine nu este decât o învățătură de datină omenească.»” (Isaia 29:13)

    Ascultă ediția audio aici.

    Într-o biserică romano-catolică din Milano, timp de o lună, un tânăr și o tânără din America de Sud intrau zilnic și se așezau în fața unei statui. Preotul a presupus că sunt ca ceilalți credincioși care veneau acolo pentru a se ruga. Zi de zi ei veneau, stăteau o oră și ceva, după care plecau.

    Într-o zi, omul care se ocupa de curățenia în biserică a descoperit un cablu suspect care venea de la instalația care lumina statuia. După o examinare atentă au descoperit că acel cuplu tânăr venea acolo ca să-și încarce bateria telefonului. Știrea aceasta a apărut în mass-media la 15 iulie 2002. Când am citit prima dată articolul, am zâmbit, dar apoi mi-am dat seama că mulți dintre noi sunt exact ca acel cuplu. De câte ori nu am venit la Dumnezeu doar pentru că aveam nevoie de ceva? Sau de câte ori credeam că facem ceea ce trebuie, dar eram la fel ca fariseii sau ca ceilalți lideri religioși din timpul Domnului Hristos, care îndeplineau formele și spuneau vorbele, crezând că este tot ce trebuie?

    „Modul în care explicau Scripturile învățătorii iudei, repetările lor nesfârșite de maxime și de povești imaginare, au atras din partea lui Hristos cuvintele: «Norodul acesta se apropie de Mine cu gura și Mă cinstește cu buzele, dar inima lui este departe de Mine.» Ei își făceau slujba în curțile templului atunci când le venea rândul. Aduceau jertfe care simbolizau marea Jertfă, spunând, prin aceste ceremonii: «Vino, Mântuitorul meu!» Cu toate acestea, Hristos, Cel pe care Îl reprezentau toate aceste ritualuri, era în mijlocul lor și ei nu-L recunoșteau și nici nu-L primeau” (6M, pp. 201–202).

    Un predicator italian din secolul al XV-lea obișnuia să spună: „Există doar două tipuri de creștini: cei care cred sincer în Dumnezeu și în lucrarea Lui mântuitoare și cei care, tot atât de sincer, își fac iluzia că ei cred.”

    „Zidește în mine o inimă curată, Dumnezeule, pune în mine un duh nou și statornic! Nu mă lepăda de la Fața Ta și nu lua de la mine Duhul Tău cel Sfânt!” (Psalmii 51:10,11).

    Provocare:

    Vino astăzi înaintea lui Dumnezeu pentru a-L cunoaște mai bine și pentru a te lăsa transformat de El! Să ne apropiem cu inima, nu cu buzele!

    Bobi Ciocârlan
    Conferința Muntenia

     

    Rămâi TÂNĂR! Urmează-Mă!
    Rămâi TÂNĂR! Urmează-Mă!
    Cât de bine ar fi dacă avantajele pe care le are fiecare vârstă ar fi puse împreună la lucru! Atunci, familia adventistă ar avea un impact semnificativ în societatea românească și în lume. Misiunea divină pentru zilele din urmă este ca inima părinților să se întoarcă spre copii și inima copiilor să fie în armonie cu a părinților lor (Maleahi 4:6). Așa vom putea pregăti calea pentru venirea Domnului Isus Hristos și nu vom obosi, pentru că „omul nostru dinăuntru se înnoiește” în fiecare zi de har.

    Primește în fiecare zi pe Telegram devoționalul preferat. Citește mai multe aici.

    Publicate astăzi
    Articolul precedentA hűség próbája
    Articolul următorPotenţialul uman