Surzi și orbi în sânul bisericii

Ascultaţi, surzilor, priviţi şi vedeţi, orbilor! Cine este orb, dacă nu robul Meu, şi surd ca solul Meu pe care îl trimit? Cine este orb ca prietenul lui Dumnezeu şi orb ca robul Domnului? Ai văzut multe, dar n-ai luat seama la ele; ai deschis urechile, dar n-ai auzit. (Isaia 42:18-20)

Ascultă ediția audio aici.

Vă imaginați un orb care vizitează pinacoteca Muzeului Prado? Se oprește în fața tabloului Las Meninas, al lui Velázquez, și așteaptă ca cineva să îi explice „aerul interpus” dintre figurile infantelor și cele ale doamnelor de companie. Vă imaginați un surd bătând din palme în ritmul celebrului Marș Radetsky, cu ocazia concertului de Anul Nou la Viena? Pare un joc al imaginației, dar textul de astăzi ne spune că poporul Israel era orb și surd din cauză că, deși vedea, nu vedea, și deși auzea, nu auzea, așa că nu înțelegea ceea ce îi arăta și îi spunea Domnul prin minunile și evenimentele întâmplate.

În biserică pot fi surzi de inimă, care nu simt, orbi în credință, care nu cred, cei care nu comunică din cauză că nu aud, cei care nu înțeleg din cauză că nu văd. Ar fi minunat dacă am putea să ne deschidem urechile încuiate și să ne aprindem ochii stinși! Am fi martori ai minunilor lui Dumnezeu, am vedea și am auzi explozia de lumină multicoloră a infinitei iubiri divine pentru această lume, duhul ne-ar fi vesel, senin, mângâiat și am avea o poftă enormă să le spunem și altora ceea ce vedem și auzim.

Domnul a spus: „Întoarceţi-vă la Mine, şi veţi fi mântuiţi toţi cei ce sunteţi la marginile pământului! Căci Eu sunt Dumnezeu, şi nu altul” (Isaia 45:22). Odată cu asta, mântuirea se rezumă la o întâlnire a privirii lui Dumnezeu cu privirea omului, la o atentă ascultare a Cuvântului lui Dumnezeu, din care vine credința care mântuiește. Privirea lui Isus a întâlnit-o pe cea a lui Petru în curtea marelui-preot. Petru și-a amintit cuvintele Sale și a plâns cu amar. Paraliticul de la scăldătoare, locuitorul din Gadara posedat, leprosul, femeia bolnavă care pierdea sânge au privit la Isus și au fost vindecați; văduva din Nain, Iair și soția lui, cărora le-a readus la viață copiii. Orbul Bartimeu, orbul din Betsaida și orbul din naștere au privit și ei la Isus, cu ochii lor fără lumină, și apoi au văzut. Și răufăcătorul de pe Golgota, pironit pe cruce, a privit la Isus, agonizând, și Domnul i-a promis că va intra în paradis. Isus i-a privit pe toți și le-a spus: „Fiți mântuiți!”

Să privim astăzi la El. Ne va învăța să ascultăm de glasul Lui și să Îi înțelegem Cuvântul.

Carlos Puyol Buil
Carlos Puyol Buil
Predicator puternic, scriitor prolific și un om cu o credință puternică. Adăugat la aceasta bunătate creștină, smerenie și o minte interesantă și îl aveți pe Carlos Puyol Buil. Născut în Spania, Carlos a crescut în timpul celui de-al doilea război mondial. Dictatura politică, greutățile economice și foarte puținele oportunități au format în zilele sale de tinerețe un spirit nonconformist, cu viziune pentru un viitor mai bun. Cartea „Dar este un Dumnezeu în ceruri” este o carte apărută la Editura Viață și Sănătate.

Primește în fiecare zi pe Telegram devoționalul preferat. Citește mai multe aici.

Ascultă podcastul Devoționale Audio

Publicate astăzi
Articolul precedentTu ce alegi?
Articolul următorDin moarte la viață