Ce suferințe ne lipsesc?

Mă bucur acum în suferinţele mele pentru voi; şi în trupul meu împlinesc ce lipseşte suferinţelor lui Hristos, pentru trupul Lui, care este biserica. (Coloseni 1:24)

Ascultă ediția audio aici.

Cu ani în urmă, la o întâlnire de Consiliu Anual al Diviziunii Euro-Africa, noi, președinții câmpurilor din Europa Occidentală, așteptam cu neliniște sosirea reprezentanților din țările blocului comunist. Autoritățile nu le permiteau întotdeauna să călătorească, dar atunci când o puteau face ne povesteau lucruri bulversante care li se întâmplau pastorilor și membrilor bisericii din aceste țări: încarcerare, muncă în mine, tortură, foame, falși pastori infiltrați de guvern. Pe atunci, a apărut o cărticică intitulată Torturat pentru Hristos, scrisă de Richard Wurmbrand, pastor evanghelic fondator al Bisericii Subterane. În ea, autorul citează nume de bărbați și femei care au fost eroi martiri ai bisericii din acele vremuri.

Textul de astăzi, scris în prima perioadă de captivitate a lui Pavel la Roma, a făcut obiectul celor mai diverse interpretări. Apostolul vorbește despre faptul că el completează suferințele lui Hristos pentru biserică. Cum trebuie înțeles acest text? Suferințelor răscumpărătoare ale crucii nu le lipsește, bineînțeles, nimic. Tot ce trebuia să se întâmple s-a împlinit cu prisosință prin Mântuitorul. Nu se poate deduce că Pavel atribuie suferințelor sale o valoare ispășitoare pentru iertarea propriilor păcate sau pentru iertarea păcatelor altora. Despre ce suferințe vorbește Pavel aici?

Suferințele lui Hristos la care se referă Pavel se regăsesc în contextul bisericii, care este trupul Său; nu este vorba despre suferințele prin care a salvat omenirea. Cuvântul grecesc thlupseos, tradus prin „suferințe”, nu este folosit niciodată pentru a desemna suferința lui Hristos pe cruce. Reiese că aici este vorba despre suferințele apostolice, acelea care au fost îndurate cu scopul de a predica Evanghelia, de a proclama și apăra adevărul în timp și în spațiu pentru extinderea bisericii în lume, prin lucrarea credincioșilor: „Cine crede în Mine va face şi el lucrările pe care le fac Eu; ba încă va face altele şi mai mari decât acestea, pentru că Eu Mă duc la Tatăl” (Ioan 14:12). Și suferințele, persecuțiile și lipsurile îndurate de-a lungul misiunii sunt un semn al identificării cu Hristos, așa încât suferințele noastre, aici și acum, sunt și ale Sale: „Dimpotrivă, bucuraţi-vă, întrucât aveţi parte de patimile lui Hristos ca să vă bucuraţi şi să vă înveseliţi şi la arătarea slavei Lui” (1 Petru 4:13).

Credeți că o durere ne poate apropia de Dumnezeu? Aceasta este făgăduința Lui. Nimic să nu ne separe astăzi de iubirea divină.

Carlos Puyol Buil
Carlos Puyol Buil
Predicator puternic, scriitor prolific și un om cu o credință puternică. Adăugat la aceasta bunătate creștină, smerenie și o minte interesantă și îl aveți pe Carlos Puyol Buil. Născut în Spania, Carlos a crescut în timpul celui de-al doilea război mondial. Dictatura politică, greutățile economice și foarte puținele oportunități au format în zilele sale de tinerețe un spirit nonconformist, cu viziune pentru un viitor mai bun. Cartea „Dar este un Dumnezeu în ceruri” este o carte apărută la Editura Viață și Sănătate.

Primește în fiecare zi pe Telegram devoționalul preferat. Citește mai multe aici.

Ascultă podcastul Devoționale Audio

Publicate astăzi

Versetul zilei

Urmărește Devoționalul Video

Articolul precedentKrisztus előttünk jár
Articolul următorÎncercarea de foc